Este
tarziu, si afara si in noi. Din copacul vietii visele incep sa se
scuture unul cate unul. Picaturi de ploaie desprinse de pe bolta
sufletului meu imi intra in ochi si se preling lacrimi siroaie pe
obraji. Intre iubire si ura e o prapastie doar de un pas. Impovarati
de durere, printre lacrimi si zboruri frante, suflete ucise de prea
multa cautare sau poate de prea lungi asteptari, ne-am transformat in
dezamagiri si singuratate. Dimineata cand ma trezesc, soarele rasare,
dar eu nu mai sunt langa tine. Nici atunci cand vei avea nevoie sa
zambesti, nici cand zambetul ti se va transforma in plans. Viata mea
e acum doar o bucata de hartie pe care timpul deseneaza pete de
curcubeu, intr-o implorare muta de iertare. Tragedia vietii nu este
ca se termina intr-o buna zi ci ca dureaza ani sa inalti spre stele
zmeul iubirii si doar o clipa sa transformi totul intr-o lume pustie,
cantec de suflet fara ecou. Cum sa traiesti doar cu jumatate de
suflet?
