Frumuşica: Ce preţ are fericirea?

Dragii mei,

"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole

MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă:,,Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)

Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.

miercuri, 24 iunie 2015

Ce preţ are fericirea?

Incerc sa adun intre filele vietii mele picaturile de fericire transformate acum doar in ganduri. Ce pret are fericirea? Cat costa un suras si o raza de soare? As putea spune... un pas in doi, un pas spre maine sau doar un pas spre nicaieri. N-am stiut sa zambesc atunci atunci cand nu ar fi trebuit sa plang, dar astazi plang in mijlocul timpului stingher cu fiecare particica din mine, pentru un strop nemeritat de fericire. Nici timpul, nici distanta, nici oamenii nu mai pot imblanzi durerea mea. Lacrimile soarelui, lacrimile cerului, lacrimile copacilor, lacrimile de fericire sunt acum lacrimile sufletului meu. Carbuni incinsi mi-au ars destinul iar sufletul tau m-a ucis fara sa ma atinga. In causul palmei tale aduni acum doar cioburi de suflet, ce nu mai folosesc nimanui. Inchid ochii si ma cufund in noi... eu nu te vad, tu nu ma vezi si nu mai suntem doi.