A
îmbătrâni frumos cred că este o artă, un exerciţiu
de acceptare, de împăcare cu sine însuşii,
cu trecutul, cu frustrările, de conservare a unui spirit liber, este
momentul în care poţi descoperi cu imensă
bucurie că inima nu poate îmbătrâni...
Bătrâneţea
este o provocare. Specialiştii spun că
vârsta de 60 de ani este ideală pentru începutul unui anume
antrenament psihic, unul în care ajungi să înveţi
să te simţi bine cu tine însuţi,
să cultivi plăceri cărora până acum nu le-ai oferit multă
atenţie precum contemplarea naturii,
meditaţia, gustul pentru muzică… Este
timpul în care să-ţi oferi timp, o
investiţie care va fi sursa ta de energie
pentru următorii ani, care îţi va umple
singurătatea şi care te va menţine
activ, dacă nu fizic, cel puţin psihic,
spiritual, sufleteşte.
Bătrâneţea
este o ocazie de a primi şi
a oferi în continuare ce ai mai bun în tine, de-a continua, chiar
undeva la marginea vieţii
şi
a societăţii
să fi tu însuți, conştient
de valoarea ta ca om.În ebraica se foloseşte
acelaşi
cuvânt pentru fericire
şi
bătrâneţe,
un timp al dăruirii iubirii şi
înţelepciunii
celor care ne urmează...
Bătrânețea
este văzută de cele mai multe persoane ca fiind doar o colecţionară
de boli şi suferințe. Ea adună şi
astfel de lucruri, dar nu se rezumă doar la ele. Pentru unii
bătrâneţea stă într-o veşnică
nemulţumire - că nu sunt trataţi
cum trebuie, că familia nu le acordă suficient timp…, dar pentru
alţii bătrâneţea
înseamnă linişte, retragere în ei
însuşi, o preocupare mai intensă pentru
,,a fi” şi nu pentru ,,a face”.
Sunt
persoane care nici după trecerea multor ani, nu văd dincolo de
biologic, nu simt nevoia să se împlinească spiritual. Acestor
persoane le este greu să îşi asume
suferinţele şi
neputinţele vieţii
şi ajung cu uşurinţă
la disperare
Bătrânul
care stă de vorbă cu Dumnezeu, le primeşte
pe toate cu bucurie. Este curat în privire şi
în gesturi. Este şi
înţelept
tot timpul. Poate că nu-i întâmplător că termenul „călugăr”
vine din grecescul kalos - frumos, bun şi
gheron - bătrân, de vreme ce bătrânul este chipul omului ca
plinitate. Cine se apropie de astfel de persoane simte cu uşurinţă
o plăcută senzaţie
de căldură, mângâiere şi
o putere binefăcătoare. Aceşti
oameni au adunat atât de multe lucruri în ei, încât orice gest de
care dau dovadă este semnul bunului simț, al rânduirii şi
al frumosului.
Noi
ne-am obişnuit că atunci când vorbim de
bătrâneţe să luăm în discuţie
rezistenţa redusă a organismului: inima
începe să bată cu o forţa tot mai
slabă, plămânii se fibrozează, puterea de gândire scade.., dar
se pierde din vedere că bătrâneţea este
şi o stare de spirit.
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/batranetea-121499.html
