Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




sâmbătă, 14 februarie 2015

Mai deştept decât noi toţi: povestea omului cu cel mai mare IQ

Mai deştept decât noi toţi: povestea omului cu cel mai mare IQ

La nivel mondial, IQ-ul standard este undeva la 100 de puncte. Cei care obţin între 130 şi 144, adică 2,14% din populaţie, sunt oameni înzestraţi cu inteligenţă neobişnuită, pe când cei care obţin rezultate mai mari de 144 de puncte sunt consideraţi genii. Dar oare cum ar trebui să îi numim pe cei care obţin zeci de puncte în plus, peste limita standard?

Înzestrat fiind cu un IQ de 195, Christopher Michael Langan este, cu siguranţă, cel mai deştept bodyguard pe care îl vom găsi vreodată într-un club de noapte. Fost cowboy, muncitor în construcţii, pompier, bodyguard şi acum fermier, Chris are o statură impunătoare, cu o înălţime peste 1,80m, o voce de bariton şi un cap ceva mai mare decât al celorlalţi oameni.
Distribuţia populaţiei în funcţie de IQ formează o curbă a lui Gauss, pe care de-o parte şi de alta a mediocrităţii sunt poziţionaţi cei foarte deştepţi şi cei cu dizabilităţi mentale. IQ-ul unui om obişnuit este de aproximativ 100 puncte, pe când cel al unui absolvent de facultate este de 120 de puncte. Tocmai de aceea, şansa ca un om să obţină un scor de aproape 200 la un teste de inteligenţă este de 1 la o sută de milioane.
Într-o lume a mediocrităţii, oamenii precum Chris fie nu reuşesc să se integreze de la sine, fie nu sunt lăsaţi să o facă. Potrivit publicaţiei americane Esquire, Chris nu a avut o copilărie fericită. Christopher Michael Langan s-a născut în San Francisco, California, în 1952, dintr-o mamă considerată un fel oaia neagră a familiei şi un tată pe care nu l-a cunoscut niciodată. Din spusele mamei, tatăl ar fi suferit un atac de cord chiar înainte de venirea lui pe lume. Totuşi, nici până în ziua de astăzi Chris nu ştie dacă mărturisirea mamei este sau nu adevărată.

Christopher Michael Langan şi bunicul lui



Deşi nu s-a dezvoltat într-un mediu potrivit, Chris a început să vorbească de la vârsta de 6 luni, iar la 3 - 4 ani ştia deja să citească şi să scrie. Când el a împlinit 5 ani, mama sa deja trecuse printr-un divorţ şi se şi recăsătorise cu un tiran, mare consumator de băuturi alcoolice. În acest inteval de timp, mama sa a mai născut alţi doi băieţi, Chris devenind fratele cel mare. „Din punctul lui de vedere, cel mai bun mod de a creşte trei băieţi era acela de a-ţi forma propriul pluton militar. Cei 10 ani petrecuţi cu el au fost ca în armată, doar că acolo nu te bate nimeni cu cureaua şi nici nu trăieşti într-o sărăcie crasă”, a descris Langan o parte din copilăria sa petrecută alături de tatăl vitreg.

În fiecare zi, tatăl vitreg îi trezea pe cei trei mici soldaţi la 6 dimineaţa. Primul exerciţiu la care erau supuşi Langan şi fraţii lui presupunea ca tatăl să se prefacă că îi loveşte. Dacă unul dintre ei se ferea, atunci respectivul chiar primea o bătaie „soră cu moartea”. Corpul lui Chris era mereu plin de vânătăi unele mai proaspete decât altele.

Christopher Michael Langan în copilărie



În familia mea nu erai bine văzut dacă erai geniu”, a declarat Langan într-un interviu pentru televiziunea ABC, explicând cum tatăl său vitreg nu suporta să i se demonstreze că nu are dreptate, sau că exista cineva mai deştept ca el.
Toate aceste torturi au continuat până când Langan a împlinit 14 ani. Într-o dimineaţă, trezit din somn de durerea provocată de o lovitură a lui Jack, tatăl vitreg, adolescentul, care până atunci se supusese întru-totul acestor tratamente, nu se poate abţine şi izbucneşte violent, dându-l afară pe bărbat. Ameninţările, dar şi forţa pe care o dovedise băiatul au făcut ca tatăl vitreg să dispară la fel de repede precum o făcuseră şi restul bărbaţilor din viaţa mamei sale.
Pe când avea 12 ani, Langan s-a apucat de culturism, tocmai pentru a se putea apăra măcar de colegii de la şcoală, dacă nu de tatăl vitreg. Pe de-o parte, fiind foarte deştept, Langan a „sărit” câteva clase, ajungând să înveţe în an cu alţi elevi mult mai mari ca el. Astfel, el era văzut ca un ciudat şi uneori invidiat. Pe de altă parte, vânătăile cauzate de tatăl său îi făceau să pară şi mai vulnerabil în faţa colegilor. Tocmai de aceea, Langan a ales culturismul, un sport lipsit de violenţă dar care îi permitea să se dezvolte. Cu această ocazie, el a reuşit să facă faţă atacurilor de la şcoală şi chiar să îşi câştige o reputaţie de tip dur.





Odată cu trecerea timpului, Langan a realizat că şcoala nu îl învaţă nimic nou şi a considerat că este momentul să se ocupe singur de propria educaţie. Prin urmare, ultimii ani de liceu i-a petrecut mai mult în sala de lectură, decât în cea de clasă, unde studia probleme de matematică, fizică şi filosofie, latină şi greacă. Acest lucru l-a făcut pe Langan să pară şi mai diferit. Profesorii nu ştiau ce să facă cu el, dar nici nu îi recunoşteau adevăratul potenţial. Fiind un elev venit dintr-un mediu defavorizat care făcea culturism, el părea mai curând genul bătăuşului şi nu al geniului care încerca să supravieţuiască.
Viaţa lui Chris a continuat pe acelaşi făgaş, de parcă ar fi fost unul din fiii ghinionului. Deşi a obţinut o bursă care i-a permis să urmeze cursurile facultăţii, el şi-a pierdut acest drept atunci când mama lui a uitat să completeze formularele de înscriere. A fost nevoit să ia o pauză de la studii pentru a putea strânge banii necesari achitării taxelor de şcolarizare la o altă facultate. Într-un final, nemulţumit de sistemul de învăţământ, Chris se decide să renunţe la studii. „Plăteam cu proprii mei bani pentru a merge la cursuri predate de oameni  inferiori mie din punct de vedere intelectual. Eu i-aş putea învăţa pe aceşti oameni mai mult decât m-ar putea ei învăţa pe mine. În plus, ei nici nu înţelegeau şi nici nu voiau să mă ajute”, îşi aminteşte Langan.

Odată cu trecerea timpului, Langan a învăţat aşa-numita strategie a vieţii duble. „Pe de-o parte eşti un tip obişnuit. Mergi la serviciu şi îţi faci treaba. Pe de altă parte, însă, vii acasă şi faci ecuaţii în cap şi te retragi în propria ta lume”.

Christopher Michael Langan: povestea omului cu cel mai mare IQ



În ciuda faptului că Langan şi-a câştigat existenţa prin muncă fizică, el nu a încetat niciodată să studieze. Începând cu 1989, el a început să publice lucrări iar în ultimele decenii cea mai mare parte din timp, Langan şi-o petrece lucrând la ,,Cognitive – Theoretic Model of the Universe” (Model cognitiv-teoretic al Universului), o teorie „despre tot”, aşa cum o caracterizează autorul. Fiind o teorie generală a realităţii, CTMU ar putea fi aplicată în orice domeniu.  Teoria lui Langan ar trebui să vină ca un răspuns la întrebarea: „Cum şi de ce poate ştiinţa să descrie realitatea?”. Ceea ce susţine autorul este faptul că o explicaţie completă a realităţii trebuie să cuprindă nu numai lucrurile pe care le observăm ci şi modul în care noi ne gândim la aceste lucruri.
Problema pe care o pune americanul este una ce i-a frământat pe filosofi şi pe oamenii de ştiinţă deopotrivă. De exemplu: ştiinţa nu admite ca fiind „real” ceva ce nu poate fi măsurat sau detectat. Cu toate acestea, chiar dacă nu poţi măsura sau vedea principiile matematice, oamenii de ştiinţă se bazează pe ele pentru a lucra. Cu alte cuvinte, oamenii de ştiinţă se bazează pe numere, chiar dacă încă nu s-a putut demonstra că acestea sunt reale. Prin această teorie, Langman speră ca, printre altele, să explice relaţia dintre matematica abstractă şi ştiinţa concretă.
Acum, geniul american lucrează la o nouă teorie prin care vrea să demonstreze existenţa lui Dumnezeu. „Raiul există”, spune el într-un interviu. „Eu ştiu că raiul există tocmai pentru că ştiu că îmi pot folosi voinţa pentru a crea lucruri. Cu alte cuvinte dacă mă întrebaţi dacă vom continua să existăm după moarte, răspunsul este: categoric da. Nimic din Univers nu este irosit, esenţa se păstrează, se conservă întotdeauna”.
Pe lângă aceste lucrări, Langan a creat şi o fundaţie (Mega Foundation) „pentru a crea şi implementa programe care să ajute la dezvoltarea indivizilor foarte inteligenţi”. Prin intermediul acestor programe, indivizii foarte talentaţi pot învăţa singuri fără a se plictisi. Langan explică faptul că plictiseala este unul dintre cele mai supărătoare lucruri cu care se confruntă elevii supradotaţi care sunt obligaţi să urmeze programa şcolară normală.  Fundaţia a fost înfiinţată în 1999 şi îi priveşte pe toţi oamenii supradotaţi indiferent de vârstă.
În ultimele decenii, special pentru oamenii ca Langan s-au înfiinţat mai multe grupuri ale celor cu un IQ peste medie. Organizaţiile mai exclusiviste decât Mensa, grupul care îi acceptă doar pe cei cu un IQ minim de 132, Triple 9 Society, Prometheus Society şi Mega Society (care acceptă oameni cu IQ minim de 148, 164 şi respectiv 176) oferă posibilitate de a deveni membru al HiQ Society (o mişcare contemporană care stimulează discuţii pe baza unei varietăţi de subiecte inteligente), prin intermediul unei platforme electronice.
Cu toate că este considerat un geniu, Langan a ales să se retragă alături de soţia sa, profesor universitar de psihologie, în Missouri unde deţine o fermă cu 20 de cai, 2 lame şi o mulţime de pisici. Nu de puţine ori i se întâmplă să fie întrebat de ce a ales să trăiască astfel sau, altfel spus de ce nu este putred de bogat, dacă tot are un IQ inegalabil. Răspunsul lui, în toate interviurile, este acelaşi: „pentru mine, bunurile materiale nu au o însemnătate prea mare, prefer ca viaţa mea să aibă un sens”.


Sursa: http://www.descopera.ro/