Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




joi, 23 iunie 2011

Scrisoare deschisa: DOMNULE PRESEDINTE!



(Aceasta poezie este culeasa de pe neogen. Am postat-o aici, deoarece refleca viata multor romani, care traiesc in aceste conditii. Trist, dar adevarat!)

Vă rog să coborâţi, mergeţi la noi!
Frică n-aveţi, sunt un om cuminte;
Aceasta-i casa noastră - o ghenă de gunoi.

Nu, nu!… Să nu intraţi! Miroase…
Mizeria ne-neacă, ne sufocăm, murim!
Pe-o lampă am pus o oală cu trei oase,
Să le-ncălzesc - pe ele carne de găsim.

Ne credem fericiţi… că am mâncat.
Probabil, câinele vecinei mă blesteamă;
Din blidul lui - ieri - le-am furat…
Am vrut să-avem un strop de zeamă.

Acolo-n pungă-s coji de pâine;
Un om le-a pus pentru găini…
Avem rezervă pentru mâine.
Priviţi-mă - sunt un român - dar la străini.

Nu pot pleca, că bani nu am;
Ce-mi poate da azi… Europa?
Frumos zâmbeai când eu votam…
Partidul tău ne-a dus cu vorba.

Pe-o scândură şi trei cartoane,
E mama-ntinsă, nu mai poate;
Ea tot îmi spune: „Dacă doarme,
Poate uita necazurile toate.”

O să se stingă… cum bătrânul –
De cap alaltaieri şi-a făcut:
Voia să se distreze şi, nebunul!
O noapte-ntreagă-a petrecut

Golind pahar după pahar…
O drojdie coclită în butoi,
Aşa îşi înecă al lui amar;
Astazi e mort în sac, stă lângă noi.

De unde bani ca să-l îngrop?
Şi haine, cine o să-mi dea?
Cine mai este astăzi filantrop?
Trei lumânări aş cumpăra:

Lui, una-i dau s-o duca-n rai,
A doua este pentru voi:
Pomană fac pentru-aşa trai…
Cu lipsuri, griji şi cu nevoi.

A treia, pentru mine o păstrez
S-o-aprind diseară, când mă culc;
Mă prinde spaima, delirez…
Să fi trăit, cumva, prea mult!?

Când liniştit spre ceruri voi zbura,
Rău nu vă pară… credeţi că-e destin?
De ce, de mine v-ar durea?
C-a mai murit înc’ un român?

Plecati? E groaznic ce priviţi?
Mâine dimineaţă – când ştirile aflaţi,
Nu cătaţi în ziar să mai citiţi
Despre bătuţii soartei blestemaţi.

Dar, am o mică rugăminte,
Măcar atâta, să nu uitaţi:
Suntem ROMÂNI, distinse Preşedinte!
VĂ ROG, SĂ NE-NGROPAŢI!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu