Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă:,,Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




joi, 23 iunie 2011

PE VREMEA CIND UMBLAM PE JOS



Pe vremea când umblam pe jos,
Cărând la plase de-aţă tare,
Stăteam la cozi, pentru mâncare:
Dar trăiam bine şi frumos.

Pe vremea când umblam pe jos…
Şi serile târziu, la stele
Visam la alte lumi stinghere,
Cântam mai mult, cântam duios.

Munceam din plin, munceam voios
Şi-aveam şi timp de toate cele…
Pe vremea când umblam pe jos!
Eu imi vedeam de ale mele.

Să ne spalam, să facem cina,
Noi, căram apă cu găleata,
Nu cumpăram nimic de-a gata.

Pe vremea aia, nu de mult,
Ştiam să mânuiesc şi sapa,
Şi îl citeam şi pe Shakespeare…
Cum de-aveam timp? Acu mă mir,

Pe vremea când umblam pe jos
Totul mi se părea frumos…
Şi n-aveam timp de tânguit…
Cum fac acum de cand in acest secol am pasit!

Pe vremea când purtam şoşoni,
Şi reparam la pantofi talpa,
Lumea ştia stânga de dreapta…
Cârpeam ciorapii la călcâie,
Şi n-aveam crize de mândrie…

Nu se-ntâmpla să auzim
Că vre-unul n-are self esteem?!
Bătrânii nu mureau stingheri,
Şi pentru câini erau hingheri!

Pe vremea când purtam galoşi,
Aveam respect pentru strămoşi!
Şi ce-amintiri mi-au mai rămas,
Din vremea când mergeam pe jos…
Toamna aveam cartofi de scos,
Şi ne ducea pe toţi cu şcoala,
Şi nu-l lua pe unu boala!

Şi când ziceai că mergi afară,
Nu era vorba de-un banchet,
Cu frigărui, turte, şerbet…
Era-n ogradă, un loc “măreţ,”
Între coteţe, un alt coteţ…
Nu eram dat cu deodorat,
Nici primenit şi asortat…
Aveam caracter mai frumos
Pe vremea când mergeam pe jos…

Şi nu eram aşa de disperaţi,
Că nu suntem bine îmbrăcaţi…
Cu anii, chiar mai mult de doi…
Ziceam că hainele sunt noi.

Copii ne salutau frumos,
Pe vremea când umblam pe jos,
Şi nu părea deloc pe dos,
Ca băieţii să dea şapca jos;
Sau să se scoale în picioare,
Şi să dea locul! Era o onoare!

Acu, însă ne-am pricopsit,
Cum nici nu-i, bine de vorbit!
Şi ce concept total pe dos,
Cum, Doamne, să umblăm pe jos?!

Întepeniţi şi ruginiţi,
Încovoiaţi şi pricăjiţi,
Slujim la domni fără suflare;
Ce vremuri!... Si nu vad o scapare...

De ce s-antors lumea pe dos?
Cica de mergi astazi, pe jos,
Se spune ca esti om sarac.
O fii! Insa mai bine tac.(de necunoscut)

Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)