Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă:,,Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




joi, 23 iunie 2011

FOLCLORUL INTERNETULUI DEVINE TOT MAI DRAMATIC, TONUL LUI MULT MAI VEHEMENT


25%


Fie pâinea cât de rea,

Tot vă fură-un sfert din ea;

Iar dacă crâcniţi: "dreptate",

Vă vor lua chiar jumătate!

Voi aţi vrut; voi aţi ales cu

Mari speranţe în Băsescu,

Care v-a făcut figura

Totdeauna dând cu gura

Dar, concret, n-a fost în stare

Nici o strada să repare

Cât a fost la Primărie;

Nici pe câini, măcar, să-i ţie!

Iar cât a fost la "Transporturi"

A vândut flota din porturi

Şi-a lăsat ca vai de ele

Găurile din şosele.

Vina voastră-i; şi prostia

De-a-i vota demagogia!

Iar el, ca şi împuşcatu

Vă reduce îmbucatul!

Chiar şi traiul ăst nedrept

Vi-l scurtează cu un sfert;

Şi mai mult de-un sfert vă ia

Din viaţa voastră grea!

Până vă veţi deştepta

Din răbdarea asta nouă;

Ca atunci, în optzeci' nouă!...

Fraţilor, să nu uitaţi:

P-ăştia să nu-i împuşcaţi!

Fiţi generoşi: Să le daţi

Pensie cât ia ţăranul.

Şi, mereu, când vine anul,

Să tăiaţi cinşpe la sută,

F... dracii toţi să-l... f...


În folclorul internetului, primele două versuri citate de multe posturi de radio si televiziune şi aflate pe buzele comentatorilor politici care încep să aprecieze înţelepciunea populară, se continuă aşa cum am scris mai sus. Prin acest

pamflet în versuri, de sub încercarea de glumă a genului, răbufnesc accente dramatice privind traiul bietului român, dar şi o candoare mioritică prin care i-ar acorda demagogului de azi, iertarea propusă şi pentru tiranul de ieri.

Voi continua să vă mai spun câte ceva, folosind prezenta pagină de atitudine pentru a vă aduce la cunoştinţă articolele grave pe care le-am primit pe această dureroasă temă a vieţii noastre cotidiene.

Faptul că avem la guvernare o gaşcă de interese dubioase, nu ar fi atât de grav dacă doar şi-ar ascunde corupţia prin demagogie. E mult mai periculos deoarece, sub acestea două la un loc, se ascunde totala ei nepricepere, incapacitate şi rea voinţă de a face faţă în mod constructiv nevoilor de salvare naţională pe care le impune criza. Aceasta spune tot, cuprinzând întregul dramatism al situaţiei noastre ca ţară. Fiind vorba de incapacitatea de a face faţă la modul constructiv şi ţinând de putere cu dinţii, guvernarea a ajuns la SOLUŢII DISTRUCTIVE PENTRU SOCIETATEA CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ, soluţii ce conduc la colaps dacă nu se va petrece cât de repede un reviriment.

În aceste condiţii, pun tot ceea ce urmează sub motto-ul propriei mele simţiri care strigă cu disperare:

Oare, două cancere nu sunt prea mult pentru o singură viaţă pe care o are omul? Oare, dacă ne-a ajutat Dumnezeu să scăpăm de cancerul care se numea "CEAUŞESCU", vom mai avea forţa suficientă ca să aşteptăm vindecarea de cancerul care se cheamă "BĂSESCU"? Sau suntem condamnaţi să pierim după pofta acestui inconştient demagog a cărui rea credinţă provine din aceeaşi condiţie subintelectuală de "OM FĂRĂ DUMNEZEU" pe care a avut-o şi tiranul comunist?


Cu durere în suflet subscriu alături de scriitorul Corneliu LEU.

(Pe www.poezie.ro, accesind acest link, ajungi la acest subiect publicat acolo)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu