Cum a murit Eminescu

Ultimele lui ceasuri, povestite de un martor ocular - o inedita relatare legata de moartea lui Eminescu este adusa la lumina intr-un volum, pentru prima oara, de profesorul Nicolae Georgescu, in cartea aparuta la Editura Criterion - "Boala si moartea lui Eminescu".

Din Argumentul eminoscologului Nae Georgescu: "Nu m-am ocupat niciodata in mod expres de moartea fizica a lui Eminescu, interesandu-ma ceea ce in timpul sau se chema "moarte civila". Acum, odata cu aceasta reconvocare a documentelor, ipoteza de lucru va fi aceasta, a dublei lovituri, si voi lua in consideratie posibilitatea ca ea sa fi fost evitata pentru ca pe de o parte arunca o lumina defavorabila asupra corpului medical - iar pe de alta indica premeditarea, insistenta chiar, in atac, a acestui enigmatic Petrea Poenaru. Amintim ca, dupa 1944, singur Virgil Ierunca sustine, in Franta, ca Eminescu a murit asasinat. Romania trecea prin alt infern, cel comunist, in care mica chestiune Eminescu devenise o oaza fortata de liniste aproape paradisiaca". Redam mai jos, integral si conform cu originalul, relatarea de presa aparuta in "Universul", Bucuresti, 28 iunie 1926, p.3, reluata in "Cuvantul Ardealului", Cluj, 1 iulie 1926, si in "Primavara", Sannicolau Mare, 4 iulie 1926.

A murit in bratele frizerului Regelui

Modestia acestui om da o valoare speciala datelor furnizate de el, date cari nu sunt in nici un caz lipsite de interes. D. Dumitru Cosmanescu, fost intr-o vreme coafor al Regelui, avand pravalie sub vechiul Jockey-Club, "il servea" adeseori pe Eminescu, care venea acolo impreuna cu alti prieteni:

"Era un om domol si foarte asezat. Vorbea totdeauna frumos, ori cu cine ar fi stat de vorba si avea mare placere sa-l servesc eu. Cum intra intreba: "Da' unde e Dumitrache?" Eu, ca unul care, slava Domnului, la varsta mea pot zice ca sunt "specialist" si ca am servit mii si mii de oameni, mi-aduc aminte si acum ca avea un par frumos negru, ondulat, dat peste cap. Mustata, mica, era tot neagra. De imbracat nu l-am vazut niciodata rau imbracat, ii placeau cravatele negre, facute "funda". Vorbea cu mine, vorbea cu lucratorii, si mai ales sedea de vorba cu d. Ardeleanu, patronul meu de pe vremuri, povestind tot felul de lucruri, fiindca Ardeleanu era om citit, si fusese si la Paris, studiind sa se faca avocat.

*

Cand s-a intamplat nenorocirea ca s-a imbolnavit, Eminescu a fost dus la Sutu, unde i s-a dat o camera a lui, mai buna ca altora. Ma chema tot pe mine sa-l servesc si acolo, si ma duceam bucuros. Uneori veneau sa-l vada prieteni, Grigore Manolescu, Hasnas, si altii care-i ziceau lui Eminescu "maestre" si el radea, batandu-i pe umar. Cat a stat la Sutu, eu cel putin nu l-am vazut altfel decat scriind. Scria toata ziua, coli peste coli, si era foarte linistit. Dar soarta a facut insa ca intr-o zi sa-l vad murind, as putea zice, pe bratele mele.

Venisem la Sutu, cam pe la 3 dupa amiaza. Pe la vreo 4, cum era cald in camera, Eminescu zice uitandu-se lung la mine: "Ia asculta, Dumitrache, hai prin gradina, sa ne plimbam si sa te invat sa canti Desteapta-te, Romane!"

Eu care stiam ca nu e bine sa-i fac impotriva am iesit cu el in gradina, unde se vede ca-l tragea soarta. Si a inceput sa cante Desteapta-te, Romane, si eu dupa el. Canta frumos, avea voce. Cum mergeam amandoi, unul langa altul, vine odata pe la spate un alt bolnav d'acolo, unu' furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi: "Dumitrache, adu repede doctorul ca ma prapadesc... Asta m-a omorat!" L-am luat in brate si l-am dus in odaia lui, unde l-am intins pe canapea. I-am potrivit capul pe perna, si cand am tras mana, imi era plina de sange. Au venit doctorii, cu Sutu in cap, si ne-au spus sa tacem, sa nu s-auda vorba afara, ca nu e nimic... Dar dupa o jumatate de ora, bietul Eminescu murise!"

*

Modestia si simplitatea povestitorului nu scad intru nimic caracterul dramatic al acestor ultime ceasuri ale nefericitului poet. Faptele povestite aici sunt consemnate, de altfel, mai de mult, de acei cari, in vreme, au stabilit conditiile in cari Eminescu a fost ucis de un dement, datorita fireste numai unei regretabile lipse de supraveghere din partea administratiei ospiciului unde si criminalul si victima se gaseau la un loc.>

Din ultimele cuvinte scrise: "Pana ce mor, Pleaca-te ingere"

Nae Georgescu explica: "Se stie ca in halatul sau de spital s-au gasit, dupa moarte, doua poezii: "Viata" si "Stelele'n cer" - "Stelele'n cer / Deasupra marilor / Ard departarilor / Pana ce pier. // Dupa un semn / Clatind catargele, / Tremura largile / Vase de lemn: // Niste cetati / Veghind intinsele / si necuprinsele / Singuratati.// Orice noroc / si'ntinde-aripele / Gonit de clipele / Starii pe loc. // Pana ce mor, /Pleaca-te ingere / La trista-mi plangere / Plina de-amor. // Nu e pacat / Ca sa se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s-a dat?". (V.R.)

Nationalistii romani urmariti de spionii austro-ungari

Intr-o Nota informativa din 7 iunie 1882, redactata de Ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la Bucuresti, baronul Ernst von Mayr, catre ministrul Casei imperiale si ministrul de Externe din Viena se raporta ca "Societatea Carpatii" a tinut la 4 iunie o sedinta publica, inaintea careia a avut loc o consfatuire secreta. Spionii imperiului austro-ungar aveau cel mai probabil un agent infiltrat in "Societatea Carpatii", capabil sa transmita informatii precise despre activitatile organizatiei, de vreme ce ambasadorul afirma ca detine informatii "dintr-o sursa sigura". Sedinta secreta a "Societatii Carpatii" a convenit asupra continuarii luptei impotriva Monarhiei austro-ungare, recomandandu-se membrilor cea mai mare discretie. La aceasta sedinta, Mihai Eminescu a propus ca studentilor transilvaneni de la Bucuresti sa li se incredinteze sarcina de a duce o propaganda activa in timpul vacantelor in favoarea Unirii cu Romania - proiectul "Daciei Mari". Prezentam integral aceasta Nota Informativa aflata in Arhivele Statului, Bucuresti, Colectia xerografii Austria, pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus - Hof - und Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.- Akten, K.159.

Bucuresti, 7 iunie 1882

Inalt prea cinstite Conte,

"Societatea Carpatilor" a tinut pe 4 iunie o sedinta publica, precedata de o consfatuire secreta. Referitor la aceasta am primit de la o sursa de incredere urmatoarele date: subiectul consfatuirii a fost situatia politica.

S-a cazut de acord asupra continuarii luptei impotriva Monarhiei Austro-Ungare, totusi nu in spiritul unei "Romanii iridenta". Membrilor li s-a recomandat cea mai mare prevedere.

Eminescu, redactorul sef al ziarului "Timpul", a facut propunerea ca studentii transilvaneni de natiune romana, care umbla pe la scolile de aici pentru invatatura, sa li se incredinteze pe timpul vacantei lor acasa ca sa lucreze pentru pregatirea publicului in favoarea unei Dacii Mari.

Redactorul adjunct Sacareanu de la "Romania Libera" a dat citire mai multor scrisori trimise lui din Transilvania care aratau ca romanii de acolo ii asteapta pe fratii lor cu bratele deschise.

O scrisoare trimisa de Badescu, inspector scolar din Neamt, catre un jurnalist pe nume Miron spune ca situatia din jurul Nasaudului este favorabila.

Primiti Excelenta expresia profundului meu respect.

Bucuresti, 7 iunie 1882

Baron von Mayr

Despre o consfatuire secreta a "Societatii Carpatilor"

(nota in baza paginii 1: Excelentei Sale Domnului Conte Kalnoky; Biroul de Informatii). (George DAMIAN)

Filosoful Barbu, discipolul lui Noica

Constantin Barbu (foto stanga jos, alaturi de Eugen Simion) s-a nascut in 1954, fiind absolvent al Facultatii de Filologie, Universitatea din Craiova. Bursier al Guvernului francez, a publicat primul articol in revista "Ramuri", in 1975. In 1985, a publicat prima sa carte intitulata "Rostirea esentiala. Eseu despre reamintirea fiintei", o carte de metafizica apreciata de parintele Dumitru Staniloae, Edgar Papu, Adrian Marino, Mhai Sora, Marin Sorescu, s.a.. Remarcat de Constanin Noica, este considerat "filosoful tinerii generatii".Editeaza, cel dintai, "Manuscrisele lui Mihai Eminescu", in facsimil, un "Corpus eminescianum" si "Opera transliterara", proiect imaginat, la Paltinis, impreuna cu Noica. A primit, la Bruxelles, un premiu international pentru eseul "L'UniVers et le Vers". A publicat, de asemenea, numeroase carti de poeme (Iluzia regala, Limba distrusa, Carte despre singuratate), precum si numeroase volume de eseuri (Autoversiunea inextibila, Caderea in Cosmos).

Nae Georgescu, omul Scrisului ca o taina

Nicolae Georgescu (n. 1950) este profesor la Universitatea Hyperion, decan al Facultatii de Filologie, unde sustine cursul pentru masterat "Editologia eminesciana - o stiinta interdisciplinara". Reputatul eminescolog a scris 15 carti privind opera si personalitatea lui Eminescu si a publicat studii si despre Veronica Micle, Caragiale, Sadoveanu, Panait Istrati, Mircea Eliade. Este doctor in Filologie cu teza "Eminescu si editorii sai. Nucleul maiorescian pana la Perpessicius" (1997). A fost bibliotecar la Biblioteca Academiei Romane, redactor la revistele "Luceafarul", "Academica", "Natiunea". Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

Eminescu despre rApirea Basarabiei

"Noi cei insultati in sentimentele noastre cele mai sfinte, noi, cei pradati de averea noastra straveche, noi sa fim aceia cari sa primim si umilirea de a incuvinta rapirea teritoriului nostru?" (ZIUA, ianuarie 2008)

Csibi Barna protestează în mijlocul Ciucului faţă de Eminescu pe motiv că acesta „îi insultă pe huni”

În după-amiaza zilei de 26 ianuarie, la doar câteva zile după aniversarea naşterii marelui poet român, Mihai Eminescu, membrii fondatori ai Asociaţiei de Cultură şi Tradiţii Garda Secuiască, Csibi Barna şi Csiszer Lóránt, au organizat o „Acţiune literară” în Miercurea Ciuc. Scopul nu era însă, după cum ne-am aştepta, de a aduce un omagiu amintirii poetului, ci, dimpotrivă, avea menirea de a defăima numele lui Eminescu, de a convinge cetăţenii urbei că acesta nu merită ca o stradă din Miercurea Ciuc să-i poartă numele. Csibi Barna purta în mână portretul lui Eminescu, cu semnul „Interzis”, iar sub portret apărea inscripţia „Nu la insultarea hunilor!”.

Csibi Barna: afară cu denigratorul hunilor din oraş! În 17 ianuarie a.c. a fost înregistrat, la Registratura Primăriei Miercurea Ciuc, un document care purta antetul Székely Gárda Kulturalis és Hagyományşrzş Egyesület (Asociaţia de Cultură şi Tradiţii Garda Secuiască), cu numărul 464. Semnatarii, Csibi Barna şi Csiszer Lóránt, în calitate de „membri fondatori” ai asociaţiei, solicitau acordul Primăriei pentru organizarea, în 20 ianuarie, în centrul municipiului Miercurea Ciuc, o „acţiune de informare literară”, privind activitatea poetului Mihai Eminescu. În adresa înaintată Primăriei (postată pe blogul personal al lui Csibi Barna) este menţionat că „(...) vor fi prezentate prin recitaluri şi prin reproducţii pe afişe, cât şi prin proiector, opere aparţinând poetului amintit, atât în limba română, cât şi în traducere maghiară, respectiv se vor distribui fluturaşe”.

Acţiunea Gărzii, intitulată „Eminescu – publicistul”, avea menirea de a convinge cetăţenii urbei despre faptul că poetul român nu a avut nici o legătură cu oraşul Miercurea Ciuc, ba, mai mult, el „a jignit în mod foarte profund atât naţiunea, limba, cultura maghiară, cât şi legislaţia, ştiinţa şi politica economică ale poporului maghiar”, în consecinţă, nu merită ca o stradă din municipiu să-i poartă numele. Cu câteva zile mai târziu, cei doi semnatari au revenit cu o altă solicitare către Primăria urbei, de această dată, în nume propriu. Noul document a fost înregistrat cu numărul „ad. 464”. Prin acest document, cei doi înştiinţau instituţia că „dorim să modificăm data şi ora de începere a acţiunii literare din declararea prealabilă pusă sub numărul de înregistrare 464/2011.01.17. Noua dată va fi 26.01.2011, de la ora 17:00. Acţiunea literară se va desfăşura conform celor scrise în declararea prealabilă originală şi se va desfăşura între orele 17:00-18:00”. Prin Dispoziţia nr. 23 din 24 ianuarie, primarul Ráduly Róbert Kálmán a dispus „Interzicerea organizării adunării publice, solicitată de Asociaţia Székely Gárda Kulturalis és Hagyományşrzş Egyesület pentru data de 26.01.2011, ora 17:00, pe motivul încălcării prevederilor art. 9 alin. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, cu modificările ulterioare”. Articolul şi alineatul invocate din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice prevăd că „Sunt interzise adunările publice prin care se urmăreşte: a) propagarea ideilor totalitare de natură fascistă, comunistă, rasistă, şovină sau ale oricăror organizaţii terorist-diversioniste”.

Csibi Barna, amendat de Jandarmerie cu 1.000 de lei. Primăria a interzis autorizarea adunării publice solicitate de Garda Secuiască de a protesta faţă de poetul naţional al României, chiar în faţa Centrului Cultural „Miron Cristea”. În aceste condiţii, Csibi Barna a încercat să se folosească de un tertip ordinar, şi anume de faptul că a doua solicitare a fost făcută în nume propriu, iar el ca persoană nu a primit nici un răspuns din partea primăriei. Numai că Primăria Miercurea Ciuc a analizat cele două solicitări şi a observat că a doua a fost făcută, chiar dacă în nume propriu, pentru a amâna, la o dată ulterioară, „festivităţile” solicitate de Garda Secuiască.

Cu toate acestea, Csibi Barna a apărut în centrul oraşului cu portretul lui Eminescu, pe care apare semnul „Interzis”, dar şi inscripţia „Nu la insultarea hunilor!”. De altfel, pe blogul lui personal, liderul mişcării extremiste menţionează că a avut loc o „acţiune literară de conştientizare şi de informare”, anunţată de persoana fizică Csibi Barna, dar interzisă de Primăria Gărzii Secuieşti, care „dorea să atragă atenţia asupra punctului de vedere specific al poetului român Eminescu Mihály din secolul al 19-lea, vizavi de naţiunea, limba şi cultura maghiară, publicat în ziarul Federaţiunea în 1872, intitulat «Ecuilibrul»„.

Cei patru au fost conduşi la sediul Jandarmeriei din Miercurea Ciuc, unde Csibi Barna a fost amendat cu suma de 1.000 de lei, pentru faptul că a organizat şi desfăşurat un protest, cu toate că a fost anunţat că nu i se permite acest lucru. Ceilalţi trei participanţi la protest au primit avertisment în scris pentru implicarea lor într-o acţiune interzisă.

Mircea Duşa, interzis pentru intimidare. Pe lângă portretul lui Eminescu, Csibi Barna avea în mână şi portretul deputatului harghitean Mircea Duşa, tot cu semnul „Interzis” şi inscripţionat „Nu la intimidare!”. Pentru Csibi Barna, persoana deputatului Duşa a devenit deranjantă din 15 ianuarie, când acesta anunţa că pregăteşte un proiect de lege care să interzică schimbarea denumirilor de străzi sau a obiectivelor culturale care poartă numele unor personalităţi importante ale culturii, istoriei şi ştiinţei româneşti şi universale. El va depune proiectul la Camera Deputaţilor o dată cu începerea sesiunii parlamentare, pe 1 februarie, şi va solicita dezbaterea lui în procedură de urgenţă.

Iniţiativa de a înlocui denumirea străzii nu este prima încercare a lui Csibi Barna de a aduce schimbări în Miercurea Ciuc. El doreşte şi îndepărtarea Monumentului Ostaşului Necunoscut din oraş, unde se sărbătoreşte anual Ziua Naţională a României. Mai mult, liderul Gărzii vrea re-ferendum şi pentru schimbarea denumirii municipiului reşedinţă de judeţ din Miercurea Ciuc în Csíkszereda.

Csibi Barna este funcţionar la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Harghita, calitate în care a făcut mai multe demersuri pentru sprijinirea acţiunilor Gărzii Secuieşti, o organizaţie extremistă, neînregistrată juridic. Potrivit propriului site, organizaţia are ca scop obţinerea autodeterminării poporului secuiesc, obţinerea recunoaşterii poporului secuiesc ca şi naţie şi apariţia Ţinutului Secuiesc pe harta politică a lumii, adică realizarea unui stat autonom secuiesc. Mişcarea a luat fiinţă la Miercurea Ciuc, după ce organizaţia extremistă Garda Maghiară din Ungaria a fost scoasă anul trecut în afara legii de justiţia din ţara vecină.