Frumuşica: Sunt doar o femeie

Dragii mei,

"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole

MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă:,,Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)

Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.

duminică, 18 februarie 2018

Sunt doar o femeie

Sunt doar o femeie, şi nici pe departe nu sunt perfectă şi... sincer vă spun, nici nu vreau. Îmi doresc să fiu doar înţeleasă... Uneori sunt mult prea visătoare, recunosc... văd viaţa ca pe o poveste... o poveste care nu e mereu plină de fericire, evident ... o poveste simplă, cu o femeie obişnuită care încearcă să facă din nimicurile vieţii, câte ceva frumos. Îmi place să mă bucur de viaţă, aşa grea cum este ea, îmi place să zâmbesc, să fac nebunii, care să-i înveselească pe ceilalţi. Îmi păstrez calmul şi nu mă supăr foarte des. Nu obosesc niciodată fizic, ci doar psihic, iar atunci aleg tăcerea şi odihnă cât mai multă.

Admir persoanele puternice, care au reuşit să devină ceva, prin propriile forţe. Când le întâlnesc, încerc să mă inspir şi să iau din puterea şi energia lor...
Am învăţat multe în viaţă. Îmi pare sincer rău, că nici până la vârsta asta nu am învăţat să fac o selecţie asupra persoanelor pe care trebuie să le am lângă mine, dar... mă descurc şi singură ... Îmi pare rău că nu am învăţat să caracterizez pe ceilalţi după frumuseţea sufletului şi nu după aspectul fizic... Nu ştiu ce va fi pe viitor... Eu aleg în continuare să văd viaţa ca un basm infinit!