Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă:,,Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




joi, 25 iunie 2015

Iert, dar nu uit!



Există, însă, oameni pe care de acum nu poţi să îi mai priveşti în ochi, pentru că ai trecut podul, purtând bagaje grele după tine.
,,Iert, dar nu uit!” – Astea sunt cuvintele amare pe care ni le spunem după fiecare trântă pe care o luăm, convinşi că neuitarea inseamnă maturitate şi că dacă aruncăm la îngrămădeală în traistă toate relele care ni s-au făcut şi le purtăm cu noi la fiecare pas în lume, atunci nimeni nu are cum să ne mai atingă vreodată. Asta ne spunem, convinşi că nu am pus nimic la suflet, ci doar am adăugat încă o lecţie învăţată din cartea vieţii, fără să ne dăm seama că strângem în inima noastră atâtea vechituri, încât într-o zi n-o să mai putem deschide uşa să poftim pe cineva acolo.
Oare ierţi cu adevărat, dacă nu poţi să uiţi? Cum poţi să spui că ai iertat, dacă nu eşti în stare să te mai uiţi la omul acela ca înainte, dacă duci cu tine neuitarea la fel cum un deţinut poartă un lanţ cu bilă, condamnat să nu se mişte niciodată din loc? Şi de ce ai spera la un nou început când ştii că lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel? E ciudat să te întâlneşti cu cei care au făcut parte din viaţa ta la un moment dat şi să îi priveşti ca pe străini. Te întrebi când şi de ce încerci să-ţi dai seama cum s-a ajuns aici şi ce ai fi putut face altfel? Chiar poţi să ierţi, dacă nu uiţi?
RASPUNS:

Părerea mea că ,,Iert, dar nu uit” se traduce cu ,,Am învăţat lecţia, mulţumesc!” . O lecţie învăţată nu ai cum să o uiţi, mai ales dacă împrejurările in care ti-a fost ,,predata” nu au fost tocmai cele mai frumoase. Treci peste aspectul afectiv al problemei, dar nu peste morala din subsol, deoarece au fost atât de dureroase, încât îţi impui să le alungi după uşi bine ferecate, pe care ştii că nu le vei mai deschide niciodată, pentru că altfel nu ai mai putea să ţii drumul drept. Boala se previne, nu se tratează. Dacă trebuie să tratezi, ai ratat ideea principală!


Totuşi, am dat o dată a doua şansă unui om care însemna enorm pentru mine şi pe care nu vroiam să îl pierd şi am avut norocul să nu îmi fie înşelată încrederea. Dacă aş fi luat altă decizie, nici nu ştiu cum ar fi fost viaţa mea, dacă nu făceam acel pas atunci… Dar, asta se întâmplă o dată în viaţă!
Publicat de la