Doamne, preasfinte Doamne, care-ai creat pamântul
Si muntele şi marea, şi soarele şi vântul
Acum când nu ştiu încă ce zile-mi mai rămân
Dă-mi, Doamne, iar mândria că m-am născut ROMÂN!
Nu-ţi cer nici bogţăţie, nici glorie, nici avere
Pământuri, acareturi, sau slavă şi putere
Un singur lucru, Doamne, îmi este deajuns
Să am iar fericirea să mor cu fruntea sus!
De ce-ai lăsat Tu, Doamne, acest popor blajin
Ce te-a slăvit dea pururi cu cuget de creştin
Ce ţi-a inchinat biserici în fiecare sat
S-ajungă azi să umble cu capul aplecat?
Când azi totul se vinde şi cumpără pe bani,
Când Tara e condusă de hoţi şi şarlatani,
Ascultă, Doamne Sfinte şi ultima mea rugă:
Fă, Doamne-n Tara asta să fiu stăpân, nu slugă!
Dă-mi, Doamne iar tăria să lupt cu toţi duşmanii
Ce cred că sunt puternici fiindc’au furat toţi banii.
Când conştiinţa tace în TARA ROMANEASCA
Fă, Doamne, ca poporul DIN SOMN SA SE TREZEASCA!
Si ca un nou VLAD TEPES şi ca un nou STEFAN
Să cureţe moşia de orice hoţoman
S-alunge paraziţii ce- i s-au urcat în spate
Si să trăiască mândru, în cinste şi dreptate!
Autor anonim
