Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




sâmbătă, 4 februarie 2012

Radu Beligan, un senior al scenei romane!

Un genial actor, un fin cărturar, un Moliere altoit cu Urmuz şi Caragiale



Un genial actor, un fin cărturar, un Moliere altoit cu Urmuz şi Caragiale
Radu Beligan, un senior al scenei romane

Este incredibil că astăzi Radu Beligan împlineşte 93 de ani. Un talent înnăscut şi crescut numai din fibre, umor, fineţe, limpezime, cultură, vibraţie, conştiinţă, inteligenţă de laser, clarviziune de fulger, o ureche muzicală extraordinară, precizia unui arcaş în marile simboluri şi în pluralitatea de sensuri. Exercită o uluitoare fascinaţie asupra publicului care merge cu el din prima secundă.
Născut în Moldova lângă Bacău, a admirat întotdeauna şăgălnicia şi umorul moldoveanului, fineţea sfătoasă şi neaşteptată a ironiei. Pentru Radu Beligan timpul parcă a rămas în loc, are aceeaşi siluetă juvenilă, aceeaşi impecabilă eleganţă, aceeaşi voce de neconfundat, aceeaşi rigoare în pregătirea rolurilor, acelaşi respect pentru replică, iar în ultimul timp aceeaşi rigurozitate ca regizor.
Un senior al scenei, Radu Beligan este o personalitate unică, irepetabilă, aşa cum în „Tabelul lui Mendeleev", elementele descoperite de-a lungul timpului reprezintă un unicat în plămada Naturii. El este unic dacă-l privim şi ca personalitate artistică, şi ca om.



Cu Angela Gheorghiu, Victor Rebengiuc si Johnny Raducanu
A iubit întotdeauna teatrul. Cu patimă. Cu tenacitate. Aşa cum afirma, în volumul "Note de insomniac", "Iubesc teatrul, care este arta de a povesti opoziţiile. Teatrul te învaţă să-l cunoşti şi să-l iubeşti pe celălalt". A privit dincolo de scenă. Dincolo de replici. A înţeles personajele. A avut parteneri celebri de scenă, dar şi de echipă, „într-un soi de confrerie secretă, în care un grup de iniţiaţi în tainele alchimiei teatrale îşi comunicau cu generozitate experienţele şi scoteau împreună, seară de seară, aurul din piesele jucate", figuri legendare ca Alexandru Giugaru, „un fel de Gargantua", Liviu Rebreanu, pentru care teatrul era o formă de comunicare privilegiată cu publicul, Eugen Ionescu, „care a asistat la spectacolul magnific cu «Rinocerii» de la Bucureşti, dar şi de la Paris (în Sala Elvire Popesco), Tudor Vianu, George Vraca, „un bărbat superb de o frumuseţe virilă şi un actor nepereche, de o nobleţe pe care ştia să o dăruiască eroilor săi", Victor Eftimiu, Ion Barbu, Ion Iancovescu, Şerban Cioculescu, Lucian Pintilie, Toma Caragiu, „artistul aflat într-o permanentă tensiune a spiritului, care punea într-o lumină violentă, paroxistică situaţia trăită", dar şi, mai recent, pe Marin Moraru şi Gheorghe Dinică. L-a cunoscut pe Maurice Chevalier, despre care îşi aminteşte că, la 84 de ani, spunea: „Aş vrea să mor «en beauté», spectaculos. De pildă, să semnez un contract cu Televiziunea şi, când mi-o suna ceasul, să fiu filmat în direct. Aş încerca să zâmbesc şi să spun: Doamnelor şi Domnilor, vă mulţmesc şi... la revedere".



Cu Marin Moraru si Gheorghe Dinica in Tache, Ianke si Cadir
„Victor Ion Popa m-a făcut să înţeleg că hrana necesară vieţii unui actor este cultura. Datorită lui am simţit că dacă nu ai discernământul necesar ca să apreciezi frumuseţile, minunile artelor plastice, ale muzicii, ale arhitecturii, dacă nu eşti în stare să te emoţionezi şi să înţelegi încetul cu încetul misterele capodoperelor, mai bine să nu te apuci de meseria asta", scria Radu Beligan.



Cu Medeea Marinescu in Egoistul
De 73 de ani, ilustrul actor vrăjeşte inimile spectatorilor cu fiecare din rolurile pe care le-a jucat, în interpretări de neegalat. Şi nu au fost puţine. E greu să te opreşti la un rol sau câteva roluri, cum ai alege o specie de copac secular, de majestate, de supremaţie a frumosului şi dăinuirii.



Cu Oana Pellea
Şi totuşi... Peste 82 de roluri, de la Agamemnon Dandanache (în regia lui Sică Alexandrescu) la Cerchez din „Ziariştii" lui Alex andru Mirodan (r. Moni Ghelerter), de la neuitatul Profesor Miroiu din „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian la Alexandru din „Reţeta fericirii" de Aurel Baranga (r. Marietta Sadova), de la Filipetto din „Bădăranii" la Horace din „Invitaţie la castel" de Jean Anouilh, de la Rică Venturiano din „O noapte furtunoasă" la Tuzenbach din „Trei surori", de la Robespierre din „Danton" de Camil Petrescu la Romulus din „Romulus cel Mare" de Dürrenmatt, până la mai noile Guglielmo din „Numele trandafirului", Ianke din „Tache, Ianke şi Cadîr", Bătrânul din „Cotletele" de Bertrand Blier, Léon Saint-Pé din „Egoistul" lui Jean Anouilh. Dar Radu Beligan a strălucit şi pe marile ecrane, interpretând peste 30 de personaje. Primul său rol în film a fost cel din „O noapte furtunoasă", în regia lui Jean Georgescu, în 1943, în „După-amiaza unui torţionar", în regia lui Lucian Pintilie, iar în 2010, în "Medalia de onoare".



Florin Piersic si Radu Beligan
Ce pot avea în comun dramaturgi ca Shakespeare şi Caragiale, Dürrenmatt şi Albee, Ionescu şi Anouilh? Toţi au nevoie de un actor ca Radu Beligan.
El este şi un apreciat regizor. A pus în scenă la Teatrul Naţional din Bucureşti „Egoistul" de Jean Anouilh, care se joacă şi acum cu casa închisă, „O scrisoare pierdută", „Poveste din Irkutsk" de Alexei Arbuzov, „Doctor fără voie" de Molière şi „Străini în noapte" de Eric Assous (2007).



Intr-o scena din spectacol
El este totodată şi autorul unor volume de eseuri, în care se povesteşte pe sine: „Pretexte şi subtexte", „Luni, marţi miercuri..." şi „Note de insomniac", „Confesiuni despre Artă şi Viaţă". Cărţile lui au emoţie şi asta vădeşte că sunt amprentate autobiografic.
Ce a realizat în 2011? Maestrul Radu Beligan repetă, acum, ca regizor, la Teatrul de Comedie, „Spiritul de familie" (Les Belles-Soeurs) de Eric Assous, piesă pe care a tradus-o împreună cu Liviu Dorneanu. La prima lectură, în aplauzele celor prezenţi, printre care ale actorilor Lamia Beligan, Dorina Chiriac, Marius Florea Vizante, Sandu Pop, Delia Seceleanu, Marius Drogeanu şi Mirela Zeţa, care vor juca în acest spectacol, povestea cu emoţie despre istoria acestui teatru, al cărui director a fost din 1961 până în 1969, despre "Celebrul 702", în regia lui Moni Ghelerter, în care a jucat rolul titular, cât şi despre cele trei memorabile spectacole, cu care a fost la Festivalul de la Paris. "Numai munca mă poate ţine, şi de aceea m-am gândit să arăt actorilor tineri cum să facem teatru vechi, pentru că ăsta de acuma nu-l prea înţeleg".



Radu Beligan a primit Cheia Bucurestiului si o stea pe Walk of Fame
Totodată, maestrul Radu Beligan joacă în continuare în "Egoistul", care se joacă cu casa închisă, iar recent, povesteşte live despre întâlnirea cu dramaturgul Mihail Sebastian, mort într-un straniu accident de maşină, în spectacolul-lectură "Marea iubire a lui Sebastian", după Stelian Tănase. În acest teatru-poveste din "Bucureşti strict secret", regizorul Felix Alexa construieşte un spectacol cuceritor, în care amestecă fragmente din "Jurnalul" lui Sebastian, din cel al lui Leni Caler, cu poveştile adevărate ale lui Radu Beligan, trăite la începutul secolului trecut, într-o interesantă suprapunere de planuri. El reinterpretează un Miroiu din "Steaua fără nume", care sfidează timpul, în dialog cu frumoasa Mona. Radu Beligan povesteşte despre începuturile lui ca actor la teatrul "Alhambra", într-un discurs la graniţa dintre realitate şi ficţiune. Maestrul, faţă în faţă cu propria imagine din tinereţe, are şi acum aceeaşi voce caldă şi învăluitoare, acelaşi timbru inconfundabil. Alături de el, în primul episod "Misterul Sebastian", evoluează Marius Manole şi Rodica Mandache.



Radu Beligan la prima repetitie de la Teatrul de Comedie, in 2011
Prin excelenţă actor de comedie, a marcat cu hazul său devastator o largă paletă de roluri, iar glasul său care valorează mai mult decât orice instrument muzical răsună cu o intensitate şi o gravitate unice. Râsul lui este între „râsu' plânsu'" al lui Nichita Stănescu şi intraductibilul „haz de necaz" românesc, cum îi place să spună. De altfel, el declara că a-l înţelege pe Shakespeare înseamnă „să râzi de făţărnicii, de falsele reguli, de prejudecăţi, de ifose, de vanităţi".



Radu Beligan si fiica sa Lamia Beligan
Succesul a însemnat pentru Radu Beligan hrană sufletească şi bucurie. Dar, gloria nu l-a schimbat. A rămas acelaşi Radu, jovial şi afabil, cuceritor de modest şi discret, în pofida faimei mereu crescânde. Ne e drag şi-l preţuim. Genialul actor este inegalabil în arta de a exprima setea devorantă de a trăi, de a râde, de a se bucura, de a captiva. „Iubirea e o pânză ţesută de natură şi brodată de imaginaţie. Dintre toate operele, cea mai frumoasă este o viaţă bine trăită. Aş zice chiar că este opera de artă prin excelenţă. Vorba prietenului meu Philippe Noiret, dacă viaţa tot e o călătorie scurtă, măcar s-o facem la clasa I".
Radu Beligan este omul de tip renascentist, care ne impresionează cu aplombul marilor navigatori care aduc pe scenă, cu fiecare rol, un nou continent. Poate că a fost prea mare pentru timpurile pe care le-a trăit. Acest Cristofor Columb al actoriei îşi pune arta la picioarele micului rege în care crede şi pe care îl răsfaţă, Măria Sa Publicul, cel ce recunoaşte de peste şapte decenii în el pe Regele teatrului românesc.
Din păcate, numai publicul. Nu şi Statul, care nu ştie să-şi răsplătească valorile, care ar trebui să-i aştearnă un covor roşu la fiecare aniversare şi care îl reduce, în schimb, alături de toţi ceilalţi artişti, la un rol care nu i s-ar potrivi nici măcar pe scenă: "prestator de servicii", plătitor de TVA.
Dar, noi, Maestre, îţi aducem, alături de aplauze, o adâncă reverenţă, urându-ţi "La Mulţi Ani", sănătate, fericire, viaţă lungă.



- De la Mihai Evoescu - Bucuresti -