Legenda dragostei

Demult, undeva pe pamint s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.

Cind Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: "Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!" Intriga si-a ridicat ispitita sprincenele, iar Curiozitatea, neputind sa se retina, a intrebat: "V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pina la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cind numaratoarea va lua sfirsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atit de multe tumbe, incit chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata... insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda: "De ce sa ma ascund, daca pina la urma tot voi fi descoperit?" Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parind sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decit pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vint? Locul magnific pentru Libertate! Egoismul si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului, iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia, pur si simplu a uitat unde s-a ascuns.
Cind Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atit de ocupata ... pina cind a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutind cu Dumnezeu, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facind vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergind atit de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputind decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tinara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - la fundul oceanului, chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare riulet, pe piscurile muntilor, si, cind era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti. Ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cind deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plins, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator. Incepind cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU!