Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




duminică, 7 august 2011

Copiii mei!


Viaţa are propriul ritm şi nu e mereu un vals sau tango.
Am tremurat de frică la prima febră mare a copiiilor mei, m-am plimbat răvăşită pe străzi la fiecare diagnostic al medicului, am râs de fericire la fiecare cuvânt nou şi m-am minunat, ca de a 13-a minune a lumii, la fiecare dovadă de inteligenţă. La prima serbare, primul Moş Crăciun, am mobilizat familia şi prietenii de parcă nu exista altceva mai important pe lume. Primul Paşte l-am aşteptat înfrigurată iar prima zi de naştere a aruncat în aer bugetul familiei.

Primul 1 iunie ne-a întâmpinat cu baloane şi tort printre micii lor prieteni, primele petreceri le-am notat, încercuindu-le în calendar, prima diplomă obţinută în clasa întâi stă la loc de cinste, prima întâlnire cu marea ne-a arătat că avem băieţi curajoşi şi curioşi, prima plimbare cu telecabina, la Sinaia a rămas notată în jurnalul meu.

Când erau trişti mă temeam de amintirile lor, când plângeau fără un motiv concret, mă temeam să nu aibă coşmaruri, când ţipau mă temeam să nu copieze un model văzut în prima copilărie, când refuzau să facă ceva, mă temeam să insist pentru ca să nu se simtă ei presaţi…

Nu ştiam că anii ce vor să vină mă vor salva de temerile mele, că vor şterge din mintea lor inocentă întâmplările nefericite, că se vor simţi mereu ocrotiţi sau în siguranţă। Ştiu doar că astăzi mulţumesc sorţii pentru că îi am. Sunt cei mai buni copii din lume şi le mulţumesc pentru că m-au ascultat şi au învăţat!

Când am rămas fără tatăl lor, am crezut că mor. Am luptat, m-am zbătut, am alergat, am plâns, i-am ajutat cât am putut, dar a meritat! Nimic nu a fost în zadar, nimic nu este mai frumos decat ochii copiiilor mei care mă întâmpină întotdeauna cu multă dragoste. Ei sunt tot ce am mai scump în viaţă. Îi ador şi mi-aş da viaţa pentru ei într-o clipă. Voi lupta mereu pentru ei. Azi sunt ,,oameni mari”, la casa lor, au copii şi sunt sănătoşi.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru copiii pe care mi i-a dat şi pentru că sunt sănătoşi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu