Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




duminică, 26 iunie 2011

VĂICĂREALA UNUI PISIC de Marin Voican-Ghioroiu



Plânge-maş, la cin' să-i spui?
Dacă-i zic Băsescului,
Care mi-i aşa zbanghiu,
Cu-al său ochişor şaşiu...
Care se uită la altul,
Nu la cel neajutoratul;
Iar cu cel ce mă priveşte,
Văicăreala mi-o sporeşte...
Că tot m-aş mai văicări
Până când se va gândi,
Şi să sper va hotărî!...
Să ne lase, să se ducă,
Că-n ţară-i jale adâncă.
Iar de sfaturi şi deştepţi,
Când avem atâţi isteţi,
Nu ducem lipsă, vezi bine,
Că ne văicărim la tine,
C-ai împins ţara în groapă,
Şi de tine nu mai scapă
Decât popa...când ne duce,
Şi la cap ne pune cruce:
Zise-un PISIC în senat,
Dar se pare c-a plecat
Urmărit de câţiva câini
Asmuţiţi de prin vecini.
- Cum poţi spune, măi PISOI!
Când Băsescu e ca noi?
Lătrau câinii-n furiaţi:
Vă rugăm, nu-l criticaţi
Şi în pace să-l lăsaţi,
Mârâiră mai domol,
Fără-a işi din ocol.
Dacă el o DUCE BINE...
Are grijă şi de-un câine,
Care-l apără, vezi bine,
Şi nu miorlăie ca tine."
Îngrozit de ce-a păţit,
Pe loc glasul i-a pierit:
Nu s-a văicărit de fel,
PISICU e fan model...
Stă în banca lui, chitic,
Nu-l critică pe TĂTIC.
Ştie el cum o-nvârteşte,
Că de-aia se văicăreşte,
Ca să fie ajutat...
Zilele ni le-a mâncat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu