VĂICĂREALA UNUI PISIC de Marin Voican-Ghioroiu

Plânge-maş, la cin' să-i spui?
Dacă-i zic Băsescului,
Care mi-i aşa zbanghiu,
Cu-al său ochişor şaşiu...
Care se uită la altul,
Nu la cel neajutoratul;
Iar cu cel ce mă priveşte,
Văicăreala mi-o sporeşte...
Că tot m-aş mai văicări
Până când se va gândi,
Şi să sper va hotărî!...
Să ne lase, să se ducă,
Că-n ţară-i jale adâncă.
Iar de sfaturi şi deştepţi,
Când avem atâţi isteţi,
Nu ducem lipsă, vezi bine,
Că ne văicărim la tine,
C-ai împins ţara în groapă,
Şi de tine nu mai scapă
Decât popa...când ne duce,
Şi la cap ne pune cruce:
Zise-un PISIC în senat,
Dar se pare c-a plecat
Urmărit de câţiva câini
Asmuţiţi de prin vecini.
- Cum poţi spune, măi PISOI!
Când Băsescu e ca noi?
Lătrau câinii-n furiaţi:
Vă rugăm, nu-l criticaţi
Şi în pace să-l lăsaţi,
Mârâiră mai domol,
Fără-a işi din ocol.
Dacă el o DUCE BINE...
Are grijă şi de-un câine,
Care-l apără, vezi bine,
Şi nu miorlăie ca tine."
Îngrozit de ce-a păţit,
Pe loc glasul i-a pierit:
Nu s-a văicărit de fel,
PISICU e fan model...
Stă în banca lui, chitic,
Nu-l critică pe TĂTIC.
Ştie el cum o-nvârteşte,
Că de-aia se văicăreşte,
Ca să fie ajutat...
Zilele ni le-a mâncat!