Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




joi, 23 iunie 2011

Sinziana sau Dragaica in 24 iunie



Sinziana sau Dragaica se sarbatoreste in amintirea zeitei agrare in 24 iunie
Zeita agrara, protectoare a lanurilor inspicate de grau si a femeilor maritate, sinonima cu Sanziana este, in Muntenia, sudul Moldovei si Dobrogea, Dragaica. Aceasta se naste la 9 martie, echinoctiul de primavara in Calendarul iulian, la moartea Babei Dochia, creste si se maturizeaza miraculos pana la 24 iunie, ziua solstitiului de vara in Calendarul gregorian, cand infloreste planta ce-i poarta numele, sanziana sau dragaica, si este invocata de fecioare la varsta casatoriei si de neveste cu copii in brate in timpul dansului ei nuptial, Jocul Dragaicei. In obiceiurile, credintele si folclorul romanesc Dragaica pastreaza amintirea Marii Zeite neolitice, divinitate lunara, echinoctiala si agrara, identificata cu Diana si Iuno in Panteonul roman si cu Hera si Artemis in Panteonul grec.
In timpul zilei, se practica, pe alocuri, obiceiul «Dragaica», adica alegerea celei mai frumoase tinere. Fetele sint numite «dragaice» si se aduna pentru a-si alege o craiasa, pe cea mai frumoasa si mai vrednica, dar care, tot potrivit traditiei, nu se va marita trei ani dupa alegerea ei in fruntea mindrelor satului. Pentru acest obicei, fetele se imbraca de sarbatoare si poarta coronite de sinziene, iar cind se intorc acasa, dupa acest ritual, sint asteptate de flacai, care le stropesc cu apa proaspata, ca pe florile din gradina. Aceste datini sint destul de vechi, de vreme ce au fost si amintite in «Descrierea Moldovei» de Dimitrie Cantemir: "Caci in acea vreme a anului, cind incep sa se coaca semanaturile, toate fetele de tarani din satele invecinate se aduna si o aleg pe cea mai frumoasa dintre ele, careia ii dau numele de «Dragaica». O petrec pe ogoare cu mare alai, o gatesc cu o cununa impletita din spice si cu multe naframe colorate, si-i pun in miini cheile de la jitnite. Dragaica, impodobita in acest chip, se intoarce de la cimp spre casa, cu miinile intinse si cu naframele fluturind in vint, de parca ar zbura. Si cutreiera toate satele din care s-a adunat lume s-o petreaca". Despre noaptea Sinzienelor se crede ca este magica, momentul in care minunile sint posibile, in care fortele benefice, dar si cele negative, ajung la apogeu. In aceasta noaptea, in zona Sucevei, crestinii ortodocsi se roaga cu ardoare moastelor Sfintului Ioan cel Nou de la Suceava, in speranta ca vor dobindi vindecari sau rezolvarea celor mai dificile probleme. In timpul ceremoniei nuptiale zeita baga bob spicului de grau si miros plantelor de leac, vindeca bolile si suferintele oamenilor, in special bolile copiilor, apara holdele de grindina, furtuni si vijelie, urseste fetele de maritat etc. Dar, cand i se nesocoteste ziua, ea starneste vartejuri si vijelii, aduce grindina, ia oamenii pe sus si ii imbolnaveste, lasa florile fara leac si miros. Dupa Dansul Dragaicei din ziua cand si Soarele joaca pe cer la amiaza, apar primele semne ca vara se intoarce spre iarna: incepe sa scada lungimea zilelor si sa sporeasca noptile, se usuca radacina graului paralel cu coacerea bobului in spic, rasare pe cer constelatia Gainusei (Closa cu Pui), florile isi pierd din miros si din puterea tamaduitoare de boala, cucul inceteaza sa mai cante, apar lcuricii in paduri, se intoarce frunza pe ulm, plop si tei etc. Manifestarile cultice de altadata, de cinstire a zeitei agrare, au devenit ocazii de intalnire si cunoastere a tinerilor in vederea casatoriei si, apoi, vestite targuri, balciuri si iarmaroace de Dragaica, Sanziene si de Fete. Zeita agrara la varsta fecunditatii si maternitatii a fost atestata cu numele de Dragaica in Muntenia, Dobrogea, sudul si centrul Moldovei si cu numele de Sanziana in Oltenia, Banat, Transilvania, Maramures, Bucovina.
Cununa de Sinziene Coroana impletita din floarea de Sanziana (Dragaica) si din spice de grau, reprezentare fitomorfa a zeitei agrare, in dimineata zilei de Sanziene sau de Dragaica (24 iunie) se numeste Cununa de Sanziene. Aceasta este o efigie divina cu puteri miraculoase: purtata pe cap de o fecioara in ceremonialul numit Dansul Dragaicei simbolizeaza zeita agrara; agatata la fereastra, in stalpii portilor, in crucile din hotar si din cimitir are functia de aparare a oamenilor, animalelor si holdelor de stihiile naturii (grindina, furtuna, vijelie, inundatie); aruncata pe acoperisul casei sau al surii indica, prin anume semne (daca va cadea sau se va fixa pe acoperis), daca cel caruia i-a fost menita, sau cel care a confectionat-o sau a azvarlit-o va trai sau va muri, daca fata se va casatori in cursul anului si cum ii va fi ursitul (tanar sau batran, frumos sau urat), daca va fi sanatos sau bolnav, daca va avea noroc sau paguba in casa. Cununa de Sanziene care impodobeste capul Dragaicei in timpul dansului sau nuptial are aceeasi semnificatie cu colacul din faina de grau pus de nasa pe crestetul miresei in timpul colacariei (inainte de pornirea alaiului nuntii la biserica) si cu cununile imparatesti puse de preot pe capul mirilor in timpul cununiei crestine si anume transferul fertilitatii, considerat un dar divin, de la un substitut al sacrului (colacul, cununa) la omul profan. Impletirea Cununii de Sanziene si obiceiurile legate de acestea au fost atestate la romanii de pretutindeni.
Radacini solare Desi sint asociate, de regula, marii sarbatori crestine Nasterea Sfintului Ioan Botezatorul, Sinzienele isi au originea, dupa unii specialisti, intr-un cult stravechi al soarelui, cunoscut geto-dacilor. Se pare ca termenul de sinziene nu reprezinta decit o preluare a stravechii denumiri de «Sintiene», adica femei frumoase, considerate fermecate, care indeplineau cindva, in cadrul unui cult solar, rolul de preotese ale soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci in arta acelor vremuri, inlantuite intr-o hora, iar «Hora Dragaicelor», existenta si in zilele noastre, ar putea fi, dupa parerea specialistilor, o preluare in timp a unei parti din ritualul savirsit in vechime de Sintiene - preotesele soarelui. Cunoscatori sau nu ai acestor amanunte, romanii percep sarbatoarea Sinzienelor ca pe un prilej de veselie, de impacare cu ei insisi si cu natura datatoare de viata. Strecurate printre amintiri, sinzienele reprezinta tineretea si iubirea pentru fiecare dintre noi.

Dupa traditiile populare, de Sinziene, tinerii isi pot cunoaste ursita
Cununi de sinziene pentru aflarea ursitului, slujbe religioase si multe traditii fac din ziua de 24 iunie una dintre cele mai interesante sarbatori crestine. Conform calendarului crestin-ortodox, astazi se serbeaza Nasterea Sfintului Ioan Botezatorul, exact cu sase luni inainte de Nasterea Domnului. Este ziua cind se naste cel care avea sa-l boteze pe Iisus Hristos in apa Iordanului si care avea sa fie ultimul profet al Vechiului Testament. Sarbatoarea a fost instituita spre a inlocui unele vechi sarbatori necrestine, cu caracter agricol sau naturist, din perioada solstitiului de vara (22-23 iunie). In popor se numeste Dragaica sau Sinziene. Termenul de Sinziene, de origine latina, provine de la expresia Sanctus (dies) Johannis, adica ziua Sfintului Ioan. Fetele care vor sa se marite si baietii care vor sa se insoare se string seara, in ajun de Sinziene. A doua zi, dis-de-dimineata, cetele de feciori strabat satele cu struturi de sinziene la palarie, in semn ca au cazut cununitele de sinziene pe hornuri la casele fetelor care-i intereseaza. Alaturi de functia de aparare, Sinzienele erau socotite uneori de tinerele fete si un mijloc de a-ti afla ursitul, cit si timpul cind se vor marita. Cununile barbatilor, impletite in forma de cruce, iar cele ale fetelor in forma de cerc, sint aruncate pe casa. Daca jerbele se opresc pe acoperis, e semn de nunta, iar daca nu, ursitul sau ursita mai trebuie asteptati. In unele sate, e obiceiul ca, pe drumul de intoarcere catre sat, fetele sa priveasca prin cununa, iar in functie de virsta si insusirile fizice ale persoanei vazute, sa deduca si calitatile morale ale viitorului sot. Cum majoritatea traditiilor legate de aceasta sarbatoare s-au stins, pentru crestinii ortodocsi nelegati de traditiile populare, ziua de astazi, in plin post, este una in care se participa la slujbele religioase oficiate la biserici si cind se maninca peste.

De Sînziene, la 24 iunie, timpul începe să obosească. Soarele, ajuns la amiază, stă un pic de se hodineşte şi abia apoi o ia din nou la drum pe bolta cerească, începînd de atunci încolo să piardă din strălucire cu cît se apropie iarna. “Soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază; vara se întoarce spre iarnă. Cine-l vede, toată vara îl doare capul. Nu trebuie să se uite la soare în acea zi. Cine a văzut soarele jucînd de trei ori era să orbească.” (Th. Speranţia – “Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgîneşti”). Pierzîndu-şi din puteri, este în pericol de a fi mîncat de vîrcolaci. Pentru a-i da forţă, fetele se gătesc în haine albe, confecţionează un steag împodobit cu basmale, usturoi, spice de grîu şi fel de fel de plante de leac, se strîng laolaltă şi joacă “Drăgaica”, un dans asemănător celui al căluşarilor. “În această zi s-a jucat înainte vreme căluşul de femei, iar vătaful acestui căluş a fost o femeie numită Drăgana, de unde numele Drăgaica.” (Th. Speranţia – “Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgîneşti”). La sfîrşitul dansului, fetele sînt răsplătite de gazde cu bani şi miere.

Solstiţiul de vară
Cea mai lungă zi din an, solstiţiul de vară, reprezintă pentru întreaga natură un punct de cotitură. În calendarul popular, acum sînt ultimele zile de vară adevărată, vara fiind înţeleasă ca punctul de maximă vegetaţie, de viaţă care iese din pămînt. Începînd de la Sînziene, timpul porneşte agale către iarnă. Nu se mai fac însămînţări, ci doar se vor strînge, pe o perioadă lungă de timp, ce-i drept, recoltele. Cu mic, cu mare, gospodarii seceră grîul, culeg fructele şi legumele din grădini şi strîng, ciorchine după ciorchine, strugurii care se vor preface în vin.

Despre Sînziene, divinităţi importante care mai poartă uneori numele de Drăgaice, se spune că erau nişte zîne frumoase, dar tare aprige, care îi îmbolnăveau pe cei care nu le cinsteau ziua sau care munceau după ce soarele era la amiază. Ele au anumite lccuri unde merg şi dansează, luîndu-le minţile privitorilor. Cine doarme sau lucrează în această zi începe să se îngălbenească precum florile de sînziene, sau furtunile şi grindina se vor abate asupra caselor şi cîmpurilor. În scop protector, este bine să se împartă rudelor şi vecinilor mîncăruri din carne de pui, castraveţi, crenguţe proaspete de busuioc sau diferite dulciuri cu mere.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu