Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




joi, 23 iunie 2011

M-am săturat



Mă enervează în ţara asta mizeria, mucurile de ţigări aruncate pe geam - la stop, sau pe geam din apartamente - rahaţii şi lătrăturile câinilor proprietate personala sau vagabonzi, blocurile cu apartamente mici şi înghesuite, cu maşini mai scumpe decât apartamentul, parcate în faţa lor. Mă copleşeşte mirosul de ghenă din verile fierbinţi, casele care se învârt după soare, dar care au nişte desfundături de străzi în faţă şi ostentaţia cu care potentaţii îşi plimbă maşinile de sute de mii de euro pe străzile fără noimă, dar cu borduri, ale patriei.

Mă exasperează ca nu avem autostrăzi, drumuri, căi ferate, infrastructură în general, dar suntem plini de lucrări şi pasaje inutile, cu care băieţii deştepţi găuresc bugetul. Îmi plesnesc venele în cap când realizez că ne-au minţit ani şi ani, cu realizări măreţe. În realitate nimic din indolenţa noastră milenară nu s-a schimbat. Ba mai mult, ne mint în continuare cu zâmbetul pe buze.

Mă scoate din minţi că şi-au făcut un renume din şpaga încasată, că suntem o ţară cu corupţie fără corupţi, dar cu spectacol de circ la DNA, cu o justiţie fără scrupule, dar cu un simţ tactil al dracu’ de dezvoltat. Simt că am un Nagasaki în cap când văd un ghiolban înjurând o femeie, pentru simplu motiv că e la volan, sau când băieţii de băieţi sparg în cluburi cu târâturi siliconate milioanele furate de taţii lor cu ajutorul sistemului ticăloşit!

Îmi vine să urlu când plătesc impozitele, pentru a primi în schimb spitale infecte, unde în 2009 încă se face hepatită de la transfuzii sangvine şi în care-ţi plăteşti şi simpla aspirină. Tot pentru impozite plătite suntem răsplătiţi cu un învăţămant în care ministru interzice sportul, mişcarea şi teoria evoluţie pe motiv că sunt inutile.

Mă uit cu greaţă la emisiunile politice, cu realizatori ciutaci şi sceleraţi. Mi se face rău când văd preşedinţi plângând la comandă sau şefi de partide “suferind” lângă pensionari, din vârful piramidelor de bani pe care uită să-i pună în declaraţiile de avere!

Mă revolt când văd pipiţe întreţinute, pline de ifose, sugând banii miliardarilor de carton sau piţipoance pe post de “noua clasă politică”. Îmi fierbe sângele în vene când impostura atinge cote maxime.

Mă satur de România imediat ce deschid televizorul şi văd defilând în curul gol ciumace şi naomi, sau cum caută lobotomizatul de ogica rămăşiţele Elodiei. De rostogolorile urduroase ale nichitei pe asfalt, în cautarea unei sinucideri nesigure nu mai spun nimic, că şi aşa face domnu’ Dan banu’ grup de pe urma nefericiţilor care încă-l cred “amărâtul” de serviciu şi patronul “televiziunii poporului”.

Îmi provoacă repulsie să văd la ştiri cum Esca îi prezintă pe guţa şi adrian piticul minunat încasând bani fără număr pentru tanguirile jalnice. Bani pe care-i strâng cu sacii, şi pe care nu plătesc nici leţcaie de impozit. Că “impozitele e pentru fraieri”, nu pentru “minoritatea discriminată”, supusa stereotipurilor, şi pe care am exportat-o cu succes în toată Europa, de ne spun ăia Gipsyland, nu România!

Toate acestea mă distrug încet, şi VĂ ACUZ PE VOI, cei care sunteţi la fel de oripilaţi ca şi mine de ceea ce se întâmplă, cei care gândiţi că maine copilul vostru trebuie să se mute în altă ţară pentru o viaţă normală, VĂ ACUZ că întoarceţi capul şi suportaţi cu stoicism toate porcăriile astea care vă omoară câte un pic în fiecare zi. VĂ ACUZ că vă complaceţi în mlaştina asta, din care ştim sigur că nu avem scăpare! Pentru că vedeţi voi, nimic nu e mai plăcut pentru scârbele descrise mai sus decât nepăsarea şi indiferenţa celor cu bun simţ!

Ce ziceţi? Inventăm partidul bunului simţ? Din păcate, mă uit la mine, mă uit la voi şi tare mi-e teamă că nimeni nu o să plătească vreo cotizatie în partidul ăsta. Trist, dar adevărat. În România asta, eu nu mă mai regăsesc demult, trăiesc doar cu speranţa, utopică evident, că vom reuşi să facem o ţară paralelă în care lăturile şi ororile care ne distrug să dispară!

Păcat de copii care vor să îşi facă un viitor şi nu mai au cum din cauza... lor. Şi, păcat de copii care se vor naşte pe acest pământ românesc!

Este scrisoarea lui Huidu si merita citita: Luni, 8 Iunie 2009


Ataşez aici o poezie a mea care se potriveşte foarte bine.


CU STUPOARE MĂ ÎNTREB...



Am neglijat, n-am dat cu mătura, s-a strâns gunoi.
Gunoiul ăsta s-a-nmulţit, umplând întraga ţară.
Suntem săraci, mă întreb şi vă întreb pe voi,
De ce şi până când să suportăm crunta povară ?

Atunci, noi i-am votat iar, astăzi, ei îşi fac averi;
Mandatul lor are un scop - cum să îşi scoată banul.
Să fim noi orbi, să nu vedem, că votul nostru i-a făcut boieri?
Ne pleacă azi românii, ni se destramă neamul.

Stau azi sub cerul liber bătrâni, copii şi mame,
Ce dorm printre gunoaie sau... poate în canal;
Avem şomeri în ţară, cerşind... că mor de foame,
Sau mor bolnavi căci n-au nici bani pentru spital.

Cum aţi putut atunci ca să ne vindeţi ţara?
Aţi dat-o pe nimica la preţ de câţiva lei,
Bogata noastră ţară o pradă cei de-afară;
Dacă-aş putea să fac ceva... cu toţi aceşti mişei.

Dar, până când să-i îndurăm, să fure cât poftesc?
Oare, n-a venit timpul ca să le cerem vamă?
Sculaţi-vă, români! Piară hoţia şi neamul boieresc!
Nu mai putem răbda! Hai să le cerem seamă.

Cât s-aşteptăm? Noi am răbdat destul, nu vi se pare ?
Voi, nu vedeţi că azi o ducem din zi în zi mai greu?
Mă uit la ei cum pun, bani peste bani şi, cu stupoare
Mă-ntreb: ,,Când va scăpa de hoţi tot neamul meu”?

Craiova 29 iunie 2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu