Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




miercuri, 22 iunie 2011


IUBITUL MEU TATĂ DIN CERURI!




Doamne, a trecut cam mult de când nu Ţi-am mai scris. Te rog iartă-mă, dar în noaptea aceasta m-am hotărât să o fac. Sunt tare distrusă că am ramas singură sa duc numai eu greul vietii. Ştii că am doi copii şi te rog Doamne, să ai grijă de ei aşa cum ai avut şi până acum. Ţine-mii Doamne, sănătoşi şi ajută-i să ajungă oameni mari, să fie buni şi iubitori şi să urmeze căile Tale! Îmi amintesc de ultima scrisoare ce Ţi-am trimis-o. Durere, lacrimi, singurătate, neînţelegere... toate acestea aşternute pe câteva coli de hârtie. Da, mucegai! Ţi-am cerut iertare că nu mai credeam în nimeni şi-n nimic, că nu mai puneam preţ nici măcar pe propria-mi viaţă... şi m-ai iertat! Doamne, îţi mulţumesc!
Iar acum, am atâtea să-Ţi spun, Doamne! Ştii... am realizat în ultima vreme că viaţa mea e ca o sinusoidă, cu urcuşuri şi coborâşuri, bucurii şi suferinţe. De fapt e un drum ce duce spre Tine. Câteodată, ea, viaţa, are darul de a mă lua în mâinile ei şi de a mă scutura bine, vrând, parcă, să mă trezească din amorţire. Şi-atunci înţeleg un lucru: că Tu mă însoţeşti mereu, că eşti pentru mine Mâna întinsă ori de câte ori mă împiedic şi umărul pe care mă sprijin atunci când nu mai pot merge. De-atâtea ori rătăcesc pe cărările vieţii, pierzându-mă după false străluciri, dar Tu, Doamne, mă treci ca o punte peste prăpastia din mine.
Sunt conştientă, mai mult ca niciodată, de faptul că viaţa trece ca un abur, iar pentru a fi fericită cu adevarat e timpul să îi dau valoarea cuvenită. Oare cum aş putea să Îţi mulţumesc?
Am ţinut din toată inima să-Ţi scriu scrisoarea aceasta. Ardea dorinţa în mine de a-Ţi mulţumi pentru toate bucuriile şi împlinirile vieţii mele, pentru copii mei minunaţi pe care mi i-ai dat şi ai avut grijă de ei ca să ajungă oamnei buni, la casa lor, pentru nepoţelul meu scump şi pentru surioara mea dragă care mai tot timpul a fost alaturi de mine chiar dacă uneori m-a dojenit. Şi mai vreau să-ţi mulţumesc pentru toate lacrimile şi suferinţele, pentru că, mai ales acestea m-au adus mai aproape de Tine.
Îţi mulţumesc nespus de mult pentru armonia în care trăiesc, pentru scânteia de divinitate pe care mi-o insufli zilnic, pentru prieteni şi pentru învăţătură!
Îţi mulţumesc că eşti Iubire şi că mi Te-ai arătat în îmbrăţişarea caldă a razelor de soare pe care în fiecare dimineaţă îl văd numai datorită Ţie, că mă ţii sănătoasă! Mi te-ai arătat în mângâierea picurilor de ploaie, în strălucirea stelelor pe cer, în verdele tare al ierbii şi în zâmbetul din ochii copilaşilor din jurul meu. Îţi mulţumesc că îmi îndrumi paşii pe calea ce trebuie să o urmez şi-mi alungi spaima de întuneric, făcând să răsară lumina zilei!
Îţi mulţumesc că eşti Cuvânt de laudă, de încurajare, Cuvânt ce îmi spune că pentru cineva chiar exist! Îţi mulţumesc că îmi îngădui să trăiesc între răsărit şi apus, răsărind chiar şi atunci când... apun!
Doamne, în timp ce-Ţi scriu aceste cuvinte te simt în liniştea ce s-a lăsat în juru-mi! Doamne, am o mare rugăminte la Tine: am mulţi prieteni în lumea aceasta, în care trăiesc şi aş vrea să te apleci puţin şi să îi vezi, să îi ajuţi, să le dai sănătate şi ajutor, căci fără Tine nu se pot descurca. Fă Doamne numai bine în astă lume rea! Ştiu că scrisoarea mea a fost citită deja de Tine şi cel mai probabil lucru e că Te pregăteşti să-mi răspunzi. De aceea nu mai pierd nici o secundă! Îngenunchiez şi aştept în tăcere răspunsul Tău, Doamne!
Cu toată dragostea şi cu multă recunoştinţă, fica Ta prea iubită, Georgeta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu