Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă:,,Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




duminică, 20 februarie 2011



Suferinţa e călăuza care ne însoţeşte în urcuşul
care transformă animalul în om
(Nikos Kazantzakis)


Te-aştept să vii!



Ţi-am spus adeseori că te visez
Şi-aş vrea ca să rămâi, să te păstrez.
Să fii cu mine-n fiecare noapte
Ca dulci cuvinte să îţi spun în şoapte.

Te pot uita, dar asta vrei tu, oare?
Ar fi păcat. Durerea-ar fi prea mare.
Te voi ierta, căci şi Domnul ne iartă
Poate că şi iertarea-i de la soartă.

Eu te-am iubit şi te-oi iubi în veci,
De-aceea vreau, iubite, să nu pleci.
Mi-e dor de tine şi de zâmbetul tău
Mereu, tu luminezi sufletul meu.

Te-aştept să vii, aşa cum vii în vis
Şi să îmi dai tot ceea ce mi-ai promis.
Eu te-oi întâmpina, iubirea mea,
Cu flori în gară şi cu dragostea.

În inimă, un loc, eu ţi-am păstrat.
Însă, multe regrete-am adunat.
Spuneai că mă iubeşti... şi te-am crezut...
Atunci, spune-mi, de ce mi te-am pierdut?

Azi, fericirea mea ar fi deplină
Doar de vom merge-o viaţă, mână-n mână.
Poate mă ierţi că prea mult te-am iubit
Dar, îmi doresc să te fac fericit.

Craiova Septembrie 2009
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)