Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




luni, 8 februarie 2016

MAMA!

,,O mama nu este o persoana pe care sa te sprijini, ci o persoana care face sprijinul nenecesar.” Dorothy Canfield Fisher

Cu aspră nepăsare, viaţa-i condamnă să ne piardă sau să se piardă ei de noi. E doar un cântec suspinul lor; să nu ne fie nouă teamă, să nu ne fie greu în momentul marii despărţiri. Şi după aceea, îi purtăm în gând, îi simţim aproape. Vocea lor caldă nu mai e aceeaşi nici în visele noastre. Ei nu se mai pot întoarce! Dacă ar fi putut, pământul ar fi fost prea greu de atâta lume! Se întorc uneori sub formă de amintiri, de părere. Dacă ar putea să-şi strige durerea, stâncile s-ar transforma în pulbere sau în permanentă ninsoare. Dac-ar putea să-şi mărturisească iubirea, gheţarii ar fi doar umbra unei amintiri. Ne-au învăţat multe, când au trăit, iar acum când nu mai sunt nu ne mai pot învăţa cum să oprim lacrimile. Mamele nu mor niciodată! Şi nici taţii! Şi totuşi... nu mai sunt cu noi. Dar şi de acolo, se roagă pentru noi să fim puternici...