L-ai învăţat ce nu i se cuvine?
L-ai învăţat că Patria e sfântă
Şi-nţelepciunea doar prin ea cuvântă?
L-ai luat cândva de mână la plimbare
Să îi arăţi ce ţară sfântă are?
I-ai povestit sub farmecele lunii
Cine-s aceia care-i sunt străbunii?
I-ai spus, să ştie-n drumu-i către ţel,
Că are munţi de cremene în el?
I-ai arătat, dând farmece simţirii,
Că omu-i primu-n ordinea iubirii?
L-ai învăţat că-n orişice virtute
Trăiesc adânc lumini necunoscute?
Te-ai străduit să-l faci să înţeleagă
De ce prezentul de trecut se leagă?
I-ai arătat că marea datorie
Deschide drumuri către veşnicie,
Şi că acel ce luptă pentru ea,
Chiar vrând să moară, nu va mai putea?
De l-ai crescut aşa, fii neuitată,
Atuncea eşti o mamă adevărată!
Virgil Carianopol