Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




sâmbătă, 14 februarie 2015

Sunt optimista!



Va voi spune de ce ma simt eu minunat in fiecare zi!
Sunt sanatoasa, am multi prieteni, am vise si planuri si rabdare sa le duc la indeplinire pe toate, dar cateodata mi se pare ca timpul asta trece prea repede.
Nu am rugaciuni ,,stas” si nici un psihic cat un munte de rezistent. Pur si simplu, am descoperit cateva strategii care functioneaza cand vine vorba de oboseala, stres si plictiseala.
Reincarcarea bateriilor nu este o formula anume, ci un mod de adaptare la nevoile si resursele pe care le am.
Unii ar zice ca e o chestie de autoactualizare, cum îmi spunea zilele trecute o prietena. Mai ca ma invidia pentru felul meu de a fi: mereu incarcata de veselie, dand oricat, fara sa ma epuizez. Cum fac? Fac ce imi place! Daca o activitate nu ma atrage, nu o fac si nici nu îi las pe ceilalti sa ma forteze. A arata care iti sunt limitele, este foarte important.
Nu uit niciodata ca sunt un copil, iar adultul din mine trebuie sa il rasplateasca dupa ce l-a convins sa stea cuminte si sa faca ce are de facut…
Cu fiecare zambet pe care voi, cei care imi sunteti alaturi, mi-l aduceti pe buze, ranile mele se inchid, se vindeca. Am senzatia, ca atat de multa lume imi vrea binele, incat nu ma mai pot opri din zambit, uneori chiar din ras. Rad cu lacrimi si ma bucur de tot felul de lucruri marunte. Am realizat ca trebuie sa ma detasez, sa las in spate tot ce a fost si asta datorita oamenilor dragi care imi sunt alaturi. Am in jurul meu doar persoane care au ceva de spus.
Mereu sunt optimista, zilnic totul e mai frumos, mai vesel, mai interactiv, mai colorat, mai bine, dar cu siguranta, maine va fi si mai bine.
Va multumesc ca nu ma lasati sa cad, ba din contra, ma ajutati sa ma ridic de fiecare data cand alunec. Voi, toti cei despre care vorbesc aici, sunteti oamenii care merita tot binele.
Mi-ati ramas mereu alaturi si m-ati sustinut, mi-ati deschis ochii cand greseam şi, cu siguranta, imi veti fi alaturi mult timp si de acum in colo. Mi-ati ridicat de multe ori moralul, mi-ati inveselit de foarte multe ori zilele, m-ati facut sa ma simt importanta, speciala.

MULTUMESC tuturor celor care imi sunt alaturi, tuturor prietenilor mei de pretutindeni, dar mai ales copiiilor mei dragi!


Georgeta