Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




vineri, 11 ianuarie 2013

Împreună



Împreună am dorit să căutăm cărarea dintre cuvinte şi înţelesul lor. Aveam impresia că realitatea era o strălucire ştearsă, o rara avis în deşertul existenţei noastre. Mă sfătuiai să presar puţină nepăsare peste duritatea ei. Nu credeam în nefericire sau cel puţin aşa m-ai făcut să înţeleg. Pentru mine, cerul, uscatul şi toate apele ale acestei planete strivite de-atâta albastru erau surse de unde culegeam iubirea, frumuseţea, culoarea viselor, foşnetul gândurilor, mireasma şoaptelor şi ecoul paşilor ce m-au adus întotdeauna în braţele tale. Întrebam nisipul de sărutul vântului, găseam în orice strop de rouă o muză, de care mă serveam pentru a scrie versuri sau proză. Încrederea mea în viaţă, în oameni, în lumea de aici, m-a făcut să-ţi devin lacrimă, să-ţi fiu sărut, să-ţi fiu suspin şi când n-am mai avut nimic să-mi aparţină, am rămas în trupul tău. Să mă ierţi de fiecare dată când plâng!


Aprilie 2014