Cine sunt cei care au provocat cele mai mari genociduri din secolul XX?

Am putea, poate pe buna dreptate, sa-i numim monstri umani sau genii ale raului: ii lasam, insa, sa fie analizati de istorici si judecati de divinitate. Atentie! Nu ei sunt – de jure – cei mai mari criminali, insa prin intermediul ordinelor si a politicilor lor au devenit cei mai sangerosi lideri pe care i-a cunoscut omenirea in secolul XX si, cu aproximatie, in intreaga istorie stiuta. Priviti-i in fata pe cei pentru care viata celorlalti semeni nu a avut absolut nicio insemnatate, cei care, in cosmarul lor nebunesc si sinistru de grandomanie si putere au calcat, la propriu, pe milioane de cadavre, incercand sa schimbe lumea intr-un mod brutal, mutiland-o.

1. Mao Zedong (1893 - 1976), China
Responsabil pentru moartea a 50 - 70.000.000 de oameni

Mao Zedong(sau Mao Ţe-Tung sau Mao Tzedong; n. 26 decembrie 1893,d. 9 septembrie 1976,a fost un revoluţonar chinez, teorist politic şi lider al Partidului Comunist Chinez.

În urma războiului civil, în 1949 Partidul Comunist Chinez sub conducerea lui Mao Zedong a preluat puterea în China, proclamând Republica Populară Chineză.

Mao Zedong a instaurat o dictatură sângeroasă, Se estimează că peste 25.000.000 oaneni fiind ucişi în timpul în care acesta a condus China.

Fiu de ţărani, Mao Zedong a fost de profesie învăţător. A condus forţele comuniste în lupta dusă împotriva forţelor naţionaliste (1927-1949), străbătând întreaga Chină pentru a-şi recruta armata (este ceea ce ideologia oficială a numit Marşul cel Lung). Din 1935, a fost lider al Partidului Comunist Chinez şi in aceasta calitate, dupa 1949 - şeful de facto al statului. Politica economică a „Marelui salt înainte” iniţiată de el a eşuat, ca şi Revoluţia Culturală. În consolidarea regimului comunist în China, s-a bizuit pe ţărănime şi pe cultul personalităţii.

Contribuţiile sale aduse teoriei marxist-leniniste, strategiile sale militare şi politicile sale comuniste sunt cunoscute colectiv sub numele de maoism.

Mao rămâne o figură controversată până în ziua de azi, având o avere în continuă evoluţie. Este privit în China ca un mare revoluţionar, un strateg politic, un mare conducător de armată şi salvator al naţiunii. Chinezii îl mai văd pe Mao ca pe un om care, prin politica sa, a ajutat economia Chinei şi a ajutat la formarea Chinei moderne. În plus, Mao este privit şi ca un poet, filozof şi vizionar, din cauza cultului personalităţii folosit în timpul conducerii sale.

Totuși, acţiunile politice ale lui Mao, din 1949 şi până în 1976, sunt vinovate pentru moartea a între 50 şi 70 de milioane de chinezi. De când Deng Xiaoping a preluat puterea în 1978, multe politici maoiste au fost abandonate pentru reforme economice.

2. Iosif Vissarionovici Stalin (1878 - 1953), URSS

Responsabil pentru moartea a 23.000.000 de oameni

Iosif Vissarionovici Stali (rusă: Иосиф Виссарионович Сталин, nume original: Ioseb Djugaşvili, georgiană: n. 21 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) din tată georgian şi mamă osetină, a fost un revoluţionar bolşevic şi conducător politic sovietic. Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în1922, în urma morţii lui Vladimir Ilici Lenin, câştigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troţki şi consolidându-şi pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937. Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, şi după încheierea acestuia, până la moartea sa. Regimul său de ideologie marxist-leninistă este adeseori numit stalinism.

Sub Stalin, care a înlocuit Noua Politică Economică (NEP) cu planurile cincinale, (introduse în 1928) şi agricultura individuală cu agricultura cooperatistă, Uniunea Sovietică a fost transformată dintr-o societate ţărănească într-o mare putere industrială mondială la sfârşitul celui de-al patrulea deceniu. Agricultura sovietică, care a fost exploatată pentru finanţarea industrializării, a continuat să fie subdezvoltată pe toată durata deceniului. Colectivizarea a trebuit sa facă faţă opoziţiei generalizate a chiaburilor, în fapt, cei mai harnici şi gospodari oameni ai satelor, având ca rezultat o luptă înverşunată a multor ţărani împotriva autorităţilor. În acest timp, Stalin a argumentat că fracţionismul Partidului Comunist aflat la putere ar putea slăbi Uniunea Sovietică în faţa inamicilor externi. Pe durata deceniului al patrulea, el, practic, a eliminat opoziţia politică prin intermediul sistemului foarte dur al exilului intern (vezi Gulag) şi prin execuţii, iar prin asigurarea de beneficii anumitor segmente ale populaţiei, a câştigat sprijinul sau cooperarea lor cu regimul.

O victorie greu cucerită în Marele Război pentru Apărarea Patriei, 1941–1945, (care a fost posibilă cel puţin parţial datorită capacităţilor de producţie ridicate în timpul industrializării forţate), a pus temelia pentru formarea Pactului de la Varşovia şi a consfinţit poziţia URSS drept una dintre cele două superputeri mondiale dominante, poziţie pe care a menţinut-o pentru aproape patru decenii după moartea lui Stalin (în 1953). Cu toate acestea, generaţiile de conducători care au urmat au repudiat stalinismul. Succesorul lui Stalin şi prim-secretar al partidului, Nikita Hruşciov, a denunţat folosirea represiunii în masă şi cultul personalităţii, (în 1956).

*3. Adolf Hitler (1889 - 1945), Germania

Responsabil pentru moartea a 12.000.000 de oameni

Adolf Hitler (n.20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria — d. 30 aprilie 1945, Berlin), lider al Partidului Muncitoresc German Naţional-Socialist, cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut („Führer”) al Germaniei, a fost unul din cei mai cruzi dictatori din istoria omenirii. Ajuns la putere în 1933, liderul mişcării naziste Hitler a dus o politică de pregătire şi de declanşare a celui de Al Doilea Război Mondial, precum şi de punere în aplicare a unui plan naţionalist şi rasist de exterminare în masă a evreilor şi altor "indezirabili", precum şi de lichidare a adversarilor politici.

*4. Leopold II al Belgiei (1835 -1909), Belgia / Congo

Responsabil pentru moartea a 8.000.000 de oameni

Léopold Georges Chrétien Frédéric de Saxa-Cobourg şi Gotha (născut Léopold de Saxa-Cobourg-Saalfeld), Duce de Saxa, Prinţ de Saxa-Cobourg-Gotha (n. 16 decembrie 1790, Coburg, Bavaria – d. 10 decembrie 1865, Laeken, Belgia), primul rege al belgienilor sub numele de Léopold I.

A fost fiul cel mai mic al ducelui suveran Francis, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld şi al celei de-a doua soţii, Contesa Augusta de Reuss-Ebersdorf (1757-1831). Mai târziu a devenit prinţ de Saxa-Coburg şi Gotha.

Léopold I a fost ales ca primul rege al belgienilor pe 4 iunie 1831 şi a depus jurământul pe constituţie pe 21 iulie 1831.

5. Hideki Tojo (1884 - 1948), Japonia

Responsabil pentru moartea a 5.000.000 de oameni

Hideki Tōjō (Kyūjitai: Shinjitai: Tōjō Hideki) (30 December 1884– 23 December 1948) was a Japanese general in the Imperial Japanese Army (IJA), a leader of the Taisei Yokusankai, and the 40^th Prime Minister of Japan during much of World War II, from 18 October 1941 to 22 July 1944. Some historians hold him responsible for the attack on Pearl Harbor, which led to America entering World War II. After the end of the war, Tōjō was sentenced to death for war crimes by the International Military Tribunal for the Far East and hanged on 23 December 1948.

*6. Ismail Enver Efendi (1881 - 1922), Turcia

Responsabil pentru moartea a 2.500.000 de oameni

Ismail Enver Efendi (Ottoman Turkish: اسماعيل انور) (November 22, 1881 – August 4, 1922), known to Europeans during his political and military career as Enver Pasha (Turkish: Enver Paşa) or Enver Bey, was a Turkish military officer and a leader of the Young Turk revolution. He was the main leader of the Ottoman Empire in both Balkan Wars and World War I.

7. Pol Pot (1928 - 1998), Cambodgia

Responsabil pentru moartea a 1.700.000 de oameni

Saloth Sar (c. 1925 – April 15, 1998), better known as Pol Pot, (Khmer), was the leader of the Cambodian communist movement known as the Khmer Rouge and was Prime Minister of Democratic Kampuchea from 1976–1979. His time as the leader of Cambodia, in which he attempted to "cleanse" the country, resulted in the deaths of an estimated 1.7 to 2 million people.

Pol Pot became leader of Cambodia in mid-1975. During his time in power, Pol Pot imposed a version of agrarian socialism, forcing urban dwellers to relocate to the countryside to work in collective farms and forced labor projects, toward a goal of "restarting civilization" in a "Year Zero". The combined effects of forced labour, malnutrition, poor medical care and executions resulted in the deaths of approximately 21% of the Cambodian population.

In 1979, after the invasion of Cambodia by neighboring Vietnam in the Cambodian–Vietnamese War, Pol Pot fled into the jungles of southwest Cambodia and the Khmer Rouge government collapsed.From 1979 to 1997 he and a remnant of the old Khmer Rouge operated from the border region of Cambodia and Thailand, where they clung to power with United States support and United Nations recognition as the rightful government of Cambodia.

Pol Pot died in 1998 while held under house arrest by the Ta Mok faction of the Khmer Rouge. Since his death, rumours that he was poisoned have persisted.

8. Kim Il Sung (1912-1994) Coreea de Nord

Responsabil pentru moartea a 1.600.000 de oameni

Kim Il-sung (15 April 1912 – 8 July 1994) was a Korean communist politician who led North Korea from its founding in 1948 until his death in 1994.He held the posts of Prime Minister from 1948 to 1972 and President from 1972 to his death. He was also the General Secretary of the Workers Party of Korea.

During his tenure as leader of North Korea, he ruled the nation with autocratic power and established an all-pervasive cult of personality. From the mid-1960s, he promoted his self-developed Juchevariant of communist national organisation. Along with South Korean leader Park Chung-hee, Kim Il-sung was named one of the top 100 Asians of the Century by Time magazine (1999),and in the latest (2009) Library of Congress Country Study on North Korea, he is described as "one of the most intriguing figures of the twentieth century", outliving Joseph Stalin by four decades, Mao Zedong by two, and remaining in power during the terms of office of six South Korean presidents, nine U.S. presidents, and 21 Japanese prime ministers.

Following his death in 1994, he was succeeded by his son Kim Jong-il. North Korea officially refers to Kim Il-sung as the "Great Leader" (Suryong in Korean) and he is designated in the constitution as the country's "Eternal President". His birthday is a public holiday in North Korea.

9. Mengistu Haile Mariam (1937 - ), Ethiopia

Responsabil pentru moartea a 1.500.000 de oameni

Mengistu Haile Mariam ( pronounced [mən stu haylə maryam]) (born 21 May 1937) is a politician who was formerly the most prominent officer of the Derg, the Communistmilitary junta that governed Ethiopia from 1974 to 1987, and the President of the People's Democratic Republic of Ethiopia from 1987 to 1991. He oversaw the Ethiopian Red Terror of 1977–1978, a campaign of repression against the Ethiopian People's Revolutionary Party and other anti-Derg factions. Mengistu fled to Zimbabwe in 1991 at the conclusion of the Ethiopian Civil War, and remains there despite an Ethiopian court verdict finding him guilty in absentia of genocide.

10. Yakubu Gowon (1934 - ) Nigeria / Biafra

Responsabil pentru moartea a 1.000.000 de oameni

General Yakubu "Jack" Dan-Yumma Gowon (born 19 October 1934) was the head of state (Head of the Federal Military Government) of Nigeria from 1966 to 1975. He took power after one military coup d'etat and was overthrown in another. During his rule, the Nigerian government successfully prevented Biafran secession during the 1966–1970 Nigerian Civil War.

*

Intrebarea care a sfidat mintile invatatilor pe tot parcursul umanitatii si a determinat intregul curs al teologiei morale, ar putea fi in realitate gresit pusa. In asa-numitul rau absolut exista ceva deloc monstruos, ci dimpotriva, uman. Prea uman. Si acest ceva ne priveste pe toti, cel putin ca o teribila posibilitate, inca neexprimata. La inceput a fost Binele si Raul, mielul si lupul, ratiunea si injustitia. Iluzia ca lumea este croita dupa un tipar bine delimitat, in alb si negru. A venit insa si ziua in care un profesor de psihologie a inchis intr-o aula universitara studenti la intamplare si le-a cerut sa simuleze realitatea unei inchisori. Oamenii s-au divizat in mod spontan: pe de-o parte victimele, pe de alta calaii. Totul a fost o "inscenare", numai violenta a fost reala: declansata in mod spontan intre persoane cat se poate de "normale".