Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




miercuri, 20 iulie 2011

Adio, fratele meu geamăn











Adio, fratele meu geamăn
Tristă duminică trăim.
Om bun, şi drag, şi fără seamăn
Abia acum te preţuim.


Adio, forţă a naturii
Te-au pus pigmeii la pămînt.
"Complotul bubei" şi al urii
Te-a hărţuit pîn' la mormînt.

Curînd vor răsuna colinde
Curînd Crăciunul va veni
Şi candele se vor aprinde
Pe-ntinsul scumpei Românii.

Un scaun gol va fi la masă
Precum e tronul princiar.
Şi-un strop de vin de tămîioasă
Noi vom vărsa, plîngînd amar.

E-o zi de toamnă aurie
Ce pace dulce e-mprejur!
Doar eu sînt ca o rană vie
Ce îmi dai, Doamne, să îndur?

De ce ni-l iei aşa devreme
Pe cel mai nobil dintre noi?
Crucificat peste poeme
Pentru cei mulţi, flămînzi şi goi...

De ce rămîn toţi ticăloşii
Cei mincinoşi şi paraziţi?
Şi-n vremea asta generoşii
În patru zări sînt răstigniţi?

Fă o minune şi ridică
Acest nenorocit blestem.
Şi vindecă-ne Tu de frică
E tot mai greu, nu mai putem.

Ai milă, Doamne, şi-ndurare
De-acest colos cu miere-n grai
Şi pentru inima lui mare
Dă-i viaţă veşnică în Rai.

Întreaga ţară te jeleşte
Românii doliu pun la steag.
Azi steaua ta pe cer porneşte.
Adio, fratele meu drag!

Scrisă de Corneliu Vadim Tudor


Un comentariu:

  1. S-A STINS O STEA PE CERUL ROMÂNIEI
    FELICIA FELDIOREAN

    S-a stins o Stea pe cerul României
    Şi nu mai are cine lumina,
    S-au stins doi ochi albaştri-ai bucuriei
    Şi forţei de a da şi a lupta.

    El ne-a lăsat mai trişti în astă toamnă,
    N-a mai putut,deşi-ar fi vrut să stea,
    Frumoasa,trista inimă bolnavă
    N-a mai avut puterea de-a lupta.

    Noi ne-am rugat cu toţii înspre ceruri
    Să nu ni-L ia,să ni-L mai lase-o zi,
    Dar Dumnezeu şi îngerii prin geruri
    La poezia Lui s-or încălzi...

    O zi,un an,o viaţă de-ar fi fost,
    Nu ne-am fi săturat de versu-i sacru,
    Dar a venit o toamnă cu nerost
    Ca să ni-L ia pe cel ce ne-a fost Leacu'.

    A fost balsamul nostru într-o vreme
    Când sus pe cer nu era nici o stea,
    Eram sătui de-atâtea baliverne,
    Aveam în inimi Folk şi Flacăra.


    Am fost o generaţie prea tristă
    Noi,decreţeii ,,Epocii de foc“.
    Câţi dintre noi în ţară mai există?
    Câţi mai avem putere şi noroc?

    S-a stins o stea pe cerul României
    Atunci când lumina a mai pâlpâit,
    S-a stins o stea cu simţul datoriei,
    A ars şi a luptat necontenit.

    Ard lumânările în România
    Când sus pe cer a mai apus o Stea,
    Îl plânge cerul şi îl plânge glia,
    Nu ne-a rămas nimic,doar soarta grea...

    Ard lumânările în pâlpâire,
    Se duce Bardul Limbii Româneşti
    Spre noi hotare,dându-ne de ştire
    Că vieţile nu sunt decât poveşti...

    Povestea Lui a fost destul de tristă,
    Povestea Lui a fost destul de grea,
    Povestea Lui de-a pururea există,
    Povestea Lui e Ţara şi doar Ea...

    Pentru ADRIAN PĂUNESCU,într-o noapte de toamnă fără stele

    5/6.11.2010 – GERMANIA

    RăspundețiȘtergere