Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




luni, 20 iunie 2011


Mă bucur de fiecare dată când ochii unei cărţi văd lumina tiparului! Da! Cuvântul ne-scris e ca un copil ne-născut! Astăzi, 4 mai 2011, un tânăr cu nume Ioan-Emanuel Gruia, vine spre noi cu un asemenea dar – „Poeme cu statui”! Am citit cartea şi ea s-a vrut citită... Dintre coperţile ei răzbat, precum de sub dalta flămândă, aşchii de lumină, rob al focului nestins mă ştiu, străinul mirosind a poezie, eu nu doresc să fiu o umbră fără zile, e moartă o umbră, porturi fără zare... Întâmplător sau nu cartea cuprinde 33 de poeme!

Aş îndrăzni să spun, este o răstignire voită, niciodată durută, pe crucea poeziei, când putrezea vecia în ultimul ei ceas... Asemenea pu-treziri o să întâlniţi mereu în această grădină, în care grădinarul şi-a aruncat seminţele într-un amurg putrezit... Ecou putrezit! Da! Aceasta e spre o nouă trezire! Moartea fără Viaţă nu există! Câtă vreme Perfecţiunea este Dumnezeu, iar omul - mai puţin ca perfectul.

Se vede pe alocuri frăgezimea paşilor, m-aş coborî din lut în Poezie, m-aş înălţa din lut în poezie - îndrăznesc să-i spun autorului, ea – Poezia - întotdeauna e mai presus decât lutul..., precum sufletul, se văd uneori aripile aparent inegale, pregătite pentru zbor, se simt adieri plăcute venind dinpre Eminescu, Bacovia, Blaga! Există asemănări! Şi lanurile de grâu se aseamănă între ele!

Emanuel Gruia însă are vocea lui, statuile din poemele sale nu dorm! Se aude limpede respiraţia lor oftând filosofic! Prefer o lume veche. Filozofie şi venin! Veninul atât de dulce uneori!

Există poezie aici, o poezie, care am credinţa, va purta un nume - Emanuel Gruia! Să-i spunem, la fel de curat şi fără invidie-bine ai venit, prietene, cu această amforă în mâini, amforă plină de mir, în biblioteca sufletului nostru! Cuvintele acestea mă spun acum şi aici - Ai grijă de harul care este în tine!

Nicolae NICOARĂ-HORIA Arad 4 mai 2011

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu