Dimineata copiilor

Intr-o dimineata de Sambata, un copil se trezeste chemandu-si mama.La auzul chemarii, grabita mama, lasa totul balta si ajunse langa patutul copilului care inca se straduia sa deschida ochii. Intre vis si realitate, copilul simti prezenta mamei langa patul lui si ii spuse:

-Astazi este sigur Sambata si am posibilitatea sa te imbratisez cand ma trezesc.

-Da puiule, raspunse mama surprinsa.

-Imi lipsesti mama… dimineata cand ma trezesc si nu te gasesc langa mine pentru a te imbratisa!

Aceste cuvinte au fost rostite cu o mare tristete de sufletul unui copil. Coplesita de cuvintele pline de suferinta ale copilului, induiosata de dragostea fiului ei, mama cauta neputincioasa cuvintele potrivite pentru a-si linisti fiul. Dupa ce si-a luat copilul in brate, daruindu-i in imbratisarea ei toata dragostea tuturor diminetilor in care i-a lipsit copilului, izbuti sa spuna, cu glasul tremurandu-i de emotie:

-Dar eu am plecat la serviciu puiule, sa am cu ce sa-ti cumpar trenuletul electric pe care tu ti-l doresti; banii castigati de tatal tau nu ajung si pentru bucuriile tale…

- Dar bucuria mea cea mai mare este sa te chem cand ma trezesc, sa te imbratisez…

- Si ce facem cu trenuletul electric pe care tu ti-l doresti atat de mult?

- Pe acela mi-l aduce Mos Craciun, caci eu o sa fiu cuminte, o sa ascult si toate surprizele placute vor veni de la el. Nu mi-ai spus tu ca Mos Craciun iubeste copiii care asculta si le aduce daruri doar celor cuminti?

Mama se afla intr-o mare incurcatura. Cum sa-i spuna ea fiului ei ca Mos Craciun este o legenda…Fiului ei ii placeau povestile atat de mult incat ea l-a crescut departe de lumea reala; intr-o lume a basmului in care doar binele era posibil. Ca sa treaca peste acest moment in care fiul ei a cam prins-o nepregatita, l-a intrebat cum de stie el indata ce se trezeste ce zi este;

Copilul ii raspunse:

- Sambata si Duminica sunt zilele pe care eu le iubesc cel mai mult, deoarece stiu ca atunci cand ma trezesc esti langa mine sa te imbratisez. Restul zilelor nu-mi plac, deoarece bona nu stie povestile tale si nu se joaca asa cum te joci tu cu mine, invatandu-ma mereu cate ceva…M-am plictisit de atatea desene animate la TV, vreau sa ma duci tu in parc, sa stam, sa ne jucam mai mult timp, sa-mi spui cum se numeste fiecare floare sau copac…. Tu stii cel mai bine ce sa ma inveti si unde sa mergi cu mine.Tie nu-ti este frica sa ma lasi singur pe topogan…Ea nu ma lasa de teama sa nu cad; ea ma invata teama… Tu ma inveti sa fiu atent si curajos!

Mama ingandurata, simti dorinta fiului ei ca o sageata ce-i strapunse inima si nu stia cum sa-l convinga, ca altfel nu se poate. Cum sa-i spuna fiului ei la doar aproape 5 ani despre datoriile la banca si alte cheltuieli existentiale… Copilul avea nevoie de jocuri, povesti spuse cu dragostea ei; nu de grijile parintilor. A ramas un timp tacuta, pe ganduri si o tristete o cuprinse... Dorea sa faca mai mult pentru fiul ei care o iubea atat de mult si nu vedea nicio posibilitate.

Fiul ei, atent la preocuparile mamei, ii spuse:

- Eu cand voi fi mare voi dori sa conduc aceasta tara pentru a da o lege pentru mame si copii. Mamele sa lucreze doar 2-4 ore, cat copiii lor sunt la scoala; astfel mamele vor avea bani si de jucari si de mers in parc si nici ele nu se vor plictisi doar acasa, facand aceleasi activitati in fiecare zi. Si ele vor invata ceva nou tot timpul…Iar atunci cand copiii vor fi mari, ele sa poata munci atat cat doresc.

Mama si-a ascultat fiul fiind foarte patrunsa de iubirea si intelepciunea copilului ei si considera indata ca aceasta dorinta , cu certitudine, vine din fiecare copil. Se intreba, se framanta la gandul ce sa faca sa fie si cu copilul ei si sa poata castiga banii necesari pentru a-i indeplini o dorinta mare a fiului ei- trenuletul electric.

Orele trecura incet si greu. Gandul mamei era la nevoia copiilor de a avea in preajma lor mamele, cat mai mult timp cu putinta. In sufletul ei simtea un zbucium, o neliniste, chiar o dorinta, ca si fiul ei de altfel, de a face ceva in acest sens. Daca parintii nu au responsabilitatea cresterii copiilor, atunci cine?

Seara sosi repede si minutele de pregatire a copilului pentru culcare i-au fost de mare ajutor. Fiul ei o ruga si de aceasta data sa-i spuna o poveste cu final fericit, cum numai ea stia…

Mamei ii veni in minte dorinta fiului ei si se trezi povestind din imaginatia ei, ca de fiecare data, o actiune care se petrecea in tara in care mamele au posibilitatea de a se ocupa de copii tot timpul. Copilul o intrerupse deodata si o intreaba:

-Unde este aceasta tara mama?

- Acolo unde femeile sunt respectate pentru misiunea lor de a asigura viitorul omenirii. Dumnezeu a incredintat mamelor aceasta importanta misiune ,cu toata dragostea si increderea, stiind ca nicio alta persoana, oricat de mult ar iubi un copil, nu poate inlocui o mama. Doar ea stie sa iubeasca cu adevarat si sa educe un copil.

Copilul asculta cu mare atentie si o intreba apoi:

- Aceasta tara ar trebui sa existe pe Pamant si cu siguranta, este condusa de Dumnezeu! Daca El a dorit binele copiilor tot timpul, inseamna ca aceasta tara exista, mama!

Fericirea copilului era atat de mare, incat, in loc sa doreasca sa doarma, el deveni partenerul de discutie al mamei lui, in gasirera unei solutii la problemele tuturor copiilor. Fiul si mama au devenit constienti odata de necesitatea importantei pe care o au copii. Copiii sunt viitorul!

Mama uimita de preocuparea fiului ei pentru viitorul lui si al tuturor copiilor din tara ca si de pe intreaga planeta, deveni constienta de necesitatea existentei unei Legi adevarate care sa asigure copiilor cea mai buna posibilitate de a creste, de a fi educati si de a invata. Apoi, l-a imbratisat cu toata dragostea ei si i-a propus urmatoarele:

- Cand vei fi mare, sa reusesti sa faci ca legea din tara noastra sa asigure viitorul vostru, cu adevarat! Mamele sa se poata ocupa de cresterea si de educarea copiilor lor si sa poata avea grija si de ele. Gandeste-te maine , cum ai proteja tu o mama si copilul ei!

- Asa voi face mama, raspunse copilul convins ca misiunea lui era viitorul lui.

Mama isi saruta fiul cu dragoste, il inveli cu mangaieri si pleaca la multele ei treburi care asteptau sa fie rezolvate pana la miezul noptii. Timpul se scurse repede si orele diminetii bateau in fereastra ei. Mama epuizata de munca, dar fericita, astepta imbratisarea fiului. Dupa terminarea treburilor din casa, a scris aceasta poveste pe care a trimis-o tuturor parintilor din acesta tara . Daca va fi citita, cu siguranta va naste dorinta de a schimba o lege care schioapata de mult timp…..

Tara are viitor doar daca copiii au viitor in tara lor!

Copiii au nevoie permanent de dragoste, educatie si invatatura, ca si noi, parintii de altfel… Da, si noi parintii, am spus….Deseori ne simtim nepregatiti a raspunde tuturor intrebarilor care-i framanta acum pe copii.

Sunt sigura ca suntem constienti cu totii de necesitatea si importanta Legii.

Priviti viitorul in ochii copilului vostru si raspundeti la intrebarea:

Doresti o astfel de Lege pentru copilul tau, pentru a te bucura de imbratisarea lui in fiecare dimineata?