Cu mult timp in urma, a murit dragostea!

Spuneam - copil fiind - plin de visuri in viitor, ca nu-mi doresc averi, nici cariera, nici aplauze din partea celor din jur. Marturiseam fata de colege si prietene, timida fiind, fara aspiratii mari, ca eu imi doresc sa devin mama, sotie, gospodina. Nu stiam pe atunci ca aceste roluri sunt mai dificil de obtinut decat orice lucru de pret in lume. Nu stiam ca e mai usor sa devii medic, avocat, arhitect sau sa obtii un job de ‘manager’ decat sa fii o mama buna si o sotie iubitoare. Simteam totusi, inca de pe atunci, ca marile bucurii ale vietii, vin doar dinb sanul familiei. Fericirea se traieste acasa, alaturi de o familie care are putin din tot, dar nimic prea mult, care traieste astazi visand ca maine va fi mai bine si multumeste pentru ceea ce a primit pana acum.

Mi-am petrecut toata viata iubind iubirea, slavind-o, traind in numele ei, avand ca unic scop al existentei intalnirea sufletului sortit. Avea sens aceasta cautare fiindca altfel nu reuseam si nu pot nici astazi sa concep rostul existentei noastre pe Pamant, motivul pentru care am fost adusi pe lume fara a fi intrebati. Gandesc ca nu exista bogatie pe lume care sa nu fie trecatoare, ca nu purtam cu noi in vietile ce vor urma averi sau cariere, ci iubiri si suflete pereche care ne ies in cale si ne iubesc tot mai mult. Nu pot intelege viata fara aceasta dulce cautare a iubirii ce ne-a fost daruita de la ursatori. De nu ne-ar fi acesta scopul, atunci care?

Astazi nu stiu ce sa mai cred. Nu inteleg, intocmai ca atunci cand eram un copil, de ce traiesc sin gura? Fiindca dragostea… a murit... a disparut. O fi fost, dar a disparut, s-a ascuns, mi-a fost luata, incarcata pe o noua arca a lui Noe alaturi de acele cateva vietuitoare care mai stiu sa pretuiasca iubirea. Se topeste in fiecare minut ce se scurge in defavoarea vietii noastre fara scop.
Cu mult timp in urma, a murit dragostea mea. Ii port doliu iubirii mele, inca o mai jelesc si ma intreb daca a mai ramas in lume vreun strop de speranta, daca mai exista cupluri fericite, nu numai oameni catre traiesc cate doi. Daca exista cineva acolo, oriunde, sa-mi spuna ca se poate, ca dragostea nu a murit de tot, ca poti iubi un om o viata întreagă si sa nu iti ajunga, atunci il rog frumos sa-mi dea si mie de veste. Astept sa vina iubirea, sa nu mai fiu singura, sa nu mai jelesc.

Comentarii:

Dragostea , ca si sperantza - nu dispare niciodata ! Important e sa sti sa o cautzi, apoi sa sti sa o pastrezi, si nu in ultimul rand sa sti sa o pretzuiesti atunci cand o ai.