Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




luni, 27 iunie 2011

Ce faci, cum te simti?




De fiecare data cand intreb pe cineva ce face, primesc raspunsuri diluate. Ca si cum ne jucam de-a v-ati ascunselea mereu, noi cu noi si noi cu altii.

De ce e greu sa raspunzi la cea mai simpla intrebare “ce faci”? Pentru ca ne e greu sa spunem uneori: “nu fac bine” sau din contra “fac extraordinar”. Mai mereu aud doar raspunsul “bine”: un bine sec, fara vlaga care nu se crede nici macar el pe el.

Simplul act de a intreba o persoana ce face e un act pentru mine de pasare. Imi pasa. Pur si simplu.

Simplu act de a raspunde e un act de constientizare. Mai concret? Ce faci atunci? In afara faptului ca dansezi, probezi o rochie, zambesti reducerilor de sezon, desfaci un cadou sau stai in trafic ori faci socoteli si socoteli… mi-ar placea sa primesc (cand e posibil) un raspuns complet, asa ca tine. Adica: sunt fericita, sunt trista, sunt nervoasa (bine, e clar aceasta se intuieste si din ton, totusi…), sunt entuziasmata, sunt emotionata etc.

E pana la urma o uitare rapida in oglinda. Si aratarea ei persoanei cu care vorbesti. E transparenta, sinceritate.

Ne e frica sa zicem ca facem prea bine ca nu cumva invidia celorlati sa ne viziteze. Ne e teama sa marturisim ca trecem prin momente mai putin vibrante pentru ca nicio pierdere nu da bine, nu-i asa?!

Ne complacem intr-un bine sters si ponosit, nici prea prea, nici foarte foarte si xeroxam fiecare conversatie, astfel incat la sfarsitul unei luni cu greu am putea zice din ce conversatie ne-am putut lua seva, care femeie ne-a spus ceva OAU, ce produs glamour ne-a incantat, cum am progresat, ce ne-a transformat macar pentru cateva clipe.

Mi-e drag cand vad in jurul meu oameni pasionati de ceea ce discuta, fac, traiesc.

Mi-e drag sa invat din fiecare zi ceva, din fiecare discutie, de aceea (desi clar nu e acesta unicul motiv) prefer discutiile reale, adevarate care nu incep cu un teatral: “fac bine”. Cred ca suntem ceea ce traim. Suntem ceea ce impartim cu cei din preajma noastra.

Deci, ce faci, cum te simti?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu