Dragii mei,


"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." - Peter O'Toole


MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)


Sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă, pe cine vizitaţi şi ce am de spus, de oferit şi cu ce vă pot impresiona... Evident, sunt reacţii fireşti de început.

De când mă ştiu îmi place să scriu şi să citesc, îmi place muzica… Literele se adună pe foaia de hârtie, se grupează şi încep să curgă, se rup în bucăţi, se amestecă cu trăiri, sentimente şi îşi caută drumul spre suflet. Ele sunt o parte din viata mea... M-am aşezat pe marginea mea de vis, în colţul meu de Rai şi am început să scriu cu vorbe rupte din suflet. Sădesc în fiecare zi speranţe în grădina sufletului meu. Le ud cu dragoste şi le stropesc cu raze de dor şi încredere, le protejez pe timp de furtună cu vise, gânduri îndrăzneţe, năzuinţe şi promisiuni ţinute cu dinţii până în ultimele clipe ale vieţii! Las totul să curgă de la sine, iar tot ceea ce am de făcut este să sper că pe harta călătoriei prestabilite, există şi locuri bune, locuri de unde pot aduna cunoştinţe, unde pot lua naştere bunătatea, bunăstarea iar la final să trag linie şi să fiu mulţumită de tot ce am făcut.

Vă aştept cu drag pentru a ne cunoaşte mai bine! Georgeta.




vineri, 24 iunie 2011

Călătorie către centrul inimii mele

De trebuioamne am facut o lunga calatorie cara facuta acum mult timp. Am trecut prin lumi intortocheate si dureroase, era un labirint totul. Acolo eram de mult, dar nu reuseam sa ies, m-am impiedicat de multe ori, m-au inconjurat monstrii (durerile) din toate partile, m-au inecat in propriile mele simtiri. Doamne cat de rau m-am incurcat!
Eram in drumul meu foarte bantuita de Durere si Frica. Amandoua imi sopteau: de aici nu vei iesi! Atunci am strigat catre Tine, dar cuvintele mele aveau ecou, caci le auzeam ca pe niste dureri venind inapoi care ma inlantuiau. Ai venit, vazandu-ma tare inlantuita si m-ai desfacut la incheieturi si atunci am strigat: Libertate! Dar nu a fost asa, mai erau pete multe! Unele de care nici nu stiam, unele la care nu ma gandeam.
Ai fost acolo permanent cu mine, dar durerile netraite alaturi de Tine, au creat in jurul meu un labirint mare, caruia i-am dat numele de Labirintul intunericului. Apoi ai venit Tu, Lumina lumii, si m-ai smuls din durere. Insa au revenit acele dureri iar, erau durerile traite fara Tine, erau dureri mari ca niste monstrii, dar am intalnit si multa mangaiere.
Dupa fiecare durere primeam mangaiere mare! Cine poate sa inteleaga aceasta? Era ceva deosebit! Dupa ce traiam spaima, durere si manie, eu nevrednica primeam mangaiere! Multa mangaiere! Au fost atatea dureri, inca mai sunt! Dar nu mai au putere asupra mea caci Tu mi-ai daruit putere sa le depasesc! Ce ma faceam eu fara Tine, in dureroasa mea lunga calatorie catre centrul inimii mele, unde iadul era mai mare? M-am simtit mai tare ca niciodata! Mi-ai dat tarie sa pot continua, in labirintul inimii mele…
Multumesc Doamne, caci labirintul s-a transformat in bucurie nepieritoare datorita Tie si prietenilor mei pe care ii asigur de toata dragostea mea!

Georgeta Nedelcu - Craiova