Balada lui Geoană Haiducul

Frunză verde, lăptişor,
Sta sub umbra codrilor,
Codrilor baronilor,
Sta trist moţul moţilor -
Şedea cocoţat pe-un prag
Mircea Geoană, fecior drag,
De-i zicea candva “hai fuck!”
Şi acuma prostănac.
Născut din bunicuţă,
Supt-a bani, nu lapte-n ţâţă.
Şi sta şi se tânguia,
Se jelea şi se văita,
Că Basescu marinaru’
Vodă peste tot hotaru’
A dat poruncă mare
S-adune oaste tare
Să pornească la război,
C-aşa-l mânca pe el un… deget.

Geoana război nu vroia,
Domn cuminte se dădea,
Că şifonat cam era
De când cu alianţa DA.
De luptat a mai luptat,
De furat a tot furat,
Pentru el şi Mihaela
Şi toată familia
Şi dacă mai rămânea
Pe soţii Costea-i fericea.
Dar vai, nimeni nu ştia,
Iubire pe ascuns purta
Pentru-o damă de mătase,
Pe nume-Adrian Năstase.
Şi aşa se drăgosteau
Şi cum se dezmeridau,
Oăle şi le numărau
Şi-n cârca ţării trăiau,
Că de dânsa, eu vă jur,
Pe cei doi îi durea-n… suflet.

Dar acum sosit-a vremea
Geoana ca să lase lenea,
Să îl ia Băsescu-n lupte,
Cu Vadim să se înfrunte -
Vadim Biruitorul,
Ce-n pastile are dorul
Şi a cărui dreaptă mână
E nea Gigi de la stână.
Gigi, limbă-mpieliţată,
Creier de dobitoaca,
In dreapta-i o iconiţă,
Că-i hahaleră cu credinţă,
Iar cu stânga ca hultanii,
Freacă paloşul Armani.

Se cutremură codrul:
-Să-mi dai, Geoana, ascultare!
Că de ai să fii hain,
Zise Traian, vodă mare…
Te-oi tăia de la genunchi,
De zici că n-ai avut noroc
Până ai să-mi ajungi la brâu
Să semeni cu Emil Boc.
Şi de-o fi să fugi de luptă,
Să nu-mi zici mie Băsescu,
De nu-ţi tai din fudulii
De-ajungi Emil Constantinescu!

Prostănac nevoie mare,
Geoană dădu ascultare.
Dar ‘nainte de-a pleca,
Îşi mai vizită iubita:
-Adrian, rămâi cu bine
Şi să te gândeşti la mine!
Eu îmi fac bagajele,
Îţi las ţie sondajele.
Să le umfli cât palatu’,
După strajă îmi reiau mandatu’.

-Alelei, haiduce Geoana,
Cât eşti de naiv matale!
Proastă mă crezi pe mine?
Să te-aştept tu chiar vrei oare?
Mergi mata la oaste
Du-te cu vodă Traian,
Cât te-oi învrăjbi cu Gigi,
M-o mângâia Marean.
Vanghelie, negruţ cum e,
E totuşi boier mare,
Cu palate şi castele,
Caleaşcă-Benz în parcare.
Şi de-oi avea şi eu noroc
Să pieri în lupte-electorale,
Marean o ajunge domn
Peste Pesedeul Mare.

Geoana, prostănac de fel,
Sătul să se râdă de el,
Turbat, ca sub o vraje
Puse mâna pe sondaje
Şi-i dădea şi o lovea
Pe Năstase lată o lăsa.
Şi la Vanghelie se duse
Şi mâna pe el puse
Şi-l învărtea şi-l răsucea
Şi frânt jos îl lăsa.
Aşa se duse Geoana
La Băsescu-n goană
Şi zise “mărite Traian,
O, hoţ peste tâlhari,
Eu muiere nu mai am
Nici în sondaje şanse mari.
Iar acum fără Marean
Ştiu că-n următorii ani
N-o să mai iau voturi
Nici măcar de la ţigani.
Aşa că ia-mă cu mata,
Măcar până-n primăvară
Şi-om haiduci cât om putea,
Mama ei de ţară!”
Dar Traian răspunse “Nu!”
Şi se făcu tăcare…
“Măi domnule, să mor eu,
Nu-mi faci nicio plăcere!
N-o fi de-ajuns piticul Boc
Să-mi pupe fundul oare?
Iar de nu ies vodă iar
Fur la numărătoare.
Deci ce nevoi am eu de tine?
Prostănac fără de minte?
O ajunge dracu’ popă
Pân’ s-ajungi tu preşedinte”.

Foaie verde de la stână,
Ăsta nu-i politică, ci-o glumă.
Că e Geoana, că-i Băsescu,
Ori Oprescu, Iliescu,
Preşedinte-n fapt rămâne
Nicolae Ceauşescu.