Am
stabilit de la început
că
te vreau fără
mască.
Nu am zis
că
vom fi noi doi, cinstiţi
unul cu altul?
Nu vreau să
mai joc după
regulile impuse de tine. Nu vreau să
mai suport toate mojiciile tale. Nu
vreau să
mai fiu cu tine, deoarece mă
faci să
mă
simt nesemnificativă.
De
un aşa
bărbat
nu am nevoie! Un bărbat care nu te caută şi nu îşi declară
intenţiile şi dorinţele sale, este un bărbat care nu-şi doreşte
o relaţie cu tine. De câte ori vine vorba de anagajamente, tu, un
bărbat care doreşti doar sex şi
o-ntâlnire
de o săptămână, două sau
de 3 ori pe an?
Barbatul
pe care l-am
ales (ca
doar eu
am
zis ,,DA” cand m-ai
invitat să-ţi
cunosc
harta trupească)
este
mereu conectat la fizicul, anturajul, pasiunile şi
proiectele sale
şi
deloc interesat de nevoile şi
dorinţele
mele,
de cele mai multe ori modeste şi
de bun-simt. Dar
eu vreau mai mult! Nu mă mulţumesc cu firimiturile ce le primesc de
la bărbatul prea ,,ocupat” ca să mă bage în seamă şi pe mine.
Am greşit atunci când am intrat în această relaţie. Trebuia
să-mi verific valorile cu mai multă atenţie. Merit mai mult! Cât
de puţin mi-a păsat de mine, atunci când am spus ,,DA” -
ofertei tale tentante, fără să mă gândesc de 100 de ori
înainte...
Eu
vreau o relaţie profundă, nu o relaţie de plăcere fără
obligaţii. Se pupă dorinţa mea cu nevoia ta infantilă?
NU!
Şi ştii de ce? Îţi spun eu:
pentru că nu ai încredere
în tine.
Nu
mai am timp de jocuri de acest fel, nu mai suntem copii. Ba
dimpotrivă ar trebui să
ştim ce vrem şi
să comunicăm
mai bine, tocmai prin prisma lucrurilor trăite
în toţi aceşti
ani.
Am
întâlnit până
acum fericirea de foarte multe ori în
existenţa mea, a fost în
parfumuri, în flori, în
albastrul cerului, în oamenii frumoşi
pe care i-am cunoscut de-a lungul vietii, în
vacanţe în prietenii legate, în
strângeri de mână,
în lacrimi şterse
de pe obrazul unui om drag, în surprize
primite, în felul în
care îmi intrau picioarele în
nisip la mare, în îmbrăţişările
date dar şi primite şi
în iubiri... Am fost adorată,
am fost iubită
şi încă
mai sunt… Sunt o norocoasă
ar spune unii la adresa mea… Însă
drumul meu nu a fost întotdeauna unul
drept şi fără
obstacole. Am şi căzut,
m-am adâncit în
noroi, am ieşit, iar am căzut,
m-am ridicat şi am luat-o de la capăt.
Doar, că de fiecare dată
cand am luat-o de la capăt, parcă
nu eram eu aceeaşi, parcă
tot timpul lăsăm ceva în
urmă, o bucată
din mine.
Timp
de câţiva ani nu mi-am găsit
liniştea, însă,
în căutarea ei,
te-am
întalnit pe tine...
Cum
este oare posibil să caut o iubire nebună
care să mă dea
complet peste cap, să nu pot respira, să
mă transforme pur şi
simplu într-o femeie slabă?
Eu, care fac faţă oricărui
obstacol, eu cea puternică, eu
cea arogantă, atunci când
depăşeşte un moment dur din viaţă,
la care puţini fac faţă...
Eu cea care învaţă
pe alţii cum ar trebui să
se mobilizeze astfel încât să
reziste durerii.
Simt
ca îmi explodează
inima în piept... Sărăcuţa
de ea, nici nu a ştiut ce a lovit-o când
ai intrat în viaţa
mea ca un uragan… Credea că
o astfel de iubire există doar în
filme sau în cărţi.
Cu
tine am simţit fulgere sfâşietoare
care îmi străbăteau
corpul, doar la o simplă privire, am
simşit cum şi-au
declarat război deschis inima şi
mintea şi cum eu eram doar un pion menit
să-l manevrezi după
bunul plac. Dar, Doamne, cât
de bine era!! Şi cât
de mult îmi doream să
nu se termine!…
Dacă
nu erai lângă mine, simţeam
că nu pot să
respir….
Şi
totuşi, cum este posibil să-mi
dai şi în
acelaşi timp să-mi
iei totul? Erau zile când nu puteam să
mă apăr în
faţa ta...
Cum
am putea noi să coexistăm
fără să ne
rănim într-un
final unul pe celalat?
Eu,
în
loc să
accept invitaţia
unui bărbat
bun, alerg după
unul ca tine -
un Terminator
psiho-afectiv...
Unui
bărbat prea preocupat de ,,măreţia sa” îi este imposibil să
renunţe la egolatrie, ca să te servească pe tine şi nevoile tale.
Îmi voi scoate din cap această fantasmă şi mă voi iubi mai mult
pe mine. Îţi aduci aminte când îmi spuneai să mă iubesc mai
mult pe mine? De azi înainte aşa voi face!
Craiova - Mai 2013