Poveştile cu şi despre Adrian Păunescu

Poveştile cu şi despre Adrian Păunescu sunt savuroase, numai bune să vă destindă duminica! În drum spre cenaclu şi-a cumpărat o capră!

Personaj controversat, adorat de unii şi urât de alţii, Adrian Păunescu a scris poezii memorabile şi a fost protagonistul unor întâmplări savuroase. Primele, adunate în volume vândute ca pâinea caldă şi în timpul vieţii lui, dar şi după moartea sa, la 5 noiembrie 2010, pot fi citite oricând. Pe celelalte – sau măcar unele dintre ele – vi le prezintă Libertatea astăzi. Veţi descoperi că vă puteţi destinde şi citind poveşti cu poeţi geniali, nu doar bancuri.

Într-un an, aflat în autocar alături de cei cu care realiza Cenaclul Flacăra, Adrian Păunescu s-a trezit “lovit” de o dorinţă năstruşnică: să cumpere o capră!
A oprit undeva pe Valea Prahovei, s-a târguit cu un cioban şi şi-a luat animalul dorit. S-a ivit însă o problemă: unde era să ţină capra?
Cum nu putea fi urcată în autocar şi dusă până la Cluj şi înapoi, Păunescu l-a chemat pe unul dintre tinerii ziarişti de la Flacăra, i-a dat bani de cazare şi l-a lăsat acolo, pe Valea Prahovei, cu tot cu capră. Iar la întoarcere, i-a recuperat pe amândoi…

A aţipit în timp ce vorbea…

O altă întâmplare nostimă, povestită de unul dintre discipolii săi, s-a petrecut tot la revista Flacăra. Într-o seară, la o oră destul de târzie, Păunescu a convocat o şedinţă de redacţie. A început prin a ţine un discurs critic la adresa unui redactor, după care… a aţipit!

foto: GSP

Mai tinerii săi colegi, neavând curajul să-l tragă de mânecă, au aşteptat să se trezească, tăcuţi şi cuminţi. Când a revenit din lumea viselor, Păunescu i-a întrebat: ,,Despre cine vorbeam? Despre tovarăşul X? E un băiat bun!”.

Şi-a pus subalternii să fumeze toate ţigările din buzunare

În perioada în care era redactorşef la revista Flacăra, Adrian Păunescu interzisese fumatul în birouri. Nu toţi s-au conformat însă, unii continuând să tragă din ţigări pe ascuns. La un moment dat, inevitabilul s-a produs şi poetul i-a prins pe câţiva dintre ei în flagrant.

Drept pedeapsă, i-a dus într-o cameră fără geamuri şi i-a pus să fumeze toate ţigările pe care le aveau în buzunare. În scurt timp, în încăpere era un fum de-l tăiai cu cuţitul! Pentru ca nu cumva vreunul să lase ţigări nefumate în scrumieră, Păunescu intra din când în când şi-i verifica…

Scos din minţi de un mesaj anti-Rapid

La una din ediţiile Cenaclului Flacăra, ţinută la Sala Polivalentă din Bucureşti, prin anii ’80, un spectator a scris pe un banner: “Hai Rapid în B!”
La acea vreme, poetul era cunoscut drept un susţinător al echipei din Giuleşti, pentru care a şi compus imnul “Suntem peste tot acasă!”. Mesajul l-a deranjat atât de tare, încât a fost pe punctul de a anula spectacolul.
,,Nu continuăm decât după ce iese din sală nesimţitul care a scris acest mesaj!”, a declamat Păunescu. Totuşi, rugat insistent de public, a mers mai departe cu cenaclul…

Susţinea că l-a salvat de la sinucidere un câine

Potrivit spuselor omului de televiziune TV Florin Condurăţeanu, Păunescu a fost salvat de la sinucidere de un câine.

A existat un moment în care Adrian a vrut să-şi ia viaţa. Când tocmai se pregătea să urce în maşina cu care planificase să intre într-un copac, lângă piciorul lui a apărut un câine, un maidanez. A văzut în asta un semn. A luat câinele acasă, renunţând la ideea sinuciderii”, a

povestit Condurăţeanu.

A compus o poezie la comanda lui Gică Hagi

În 1998, cu câteva săptămâni înainte de plecarea echipei naţionale de fotbal la Campionatul Mondial din Franţa, Adrian Păunescu a avut o întâlnire cu tricolorii, în cantonamentul de la Săftica. Pentru a-i motiva şi mai mult pe băieţi, a compus o poezie dedicată lor, iar la final, l-a întrebat pe Hagi: “Ei, Gică, îţi place?”.

Răspunsul ,,Regelui” a fost cât se poate de sincer: ,,E frumoasă poezia, dar îi lipseşte cuvântul «gol». Noi jucăm pe goluri, domnu’ Păunescu”.

,,Până la finalul acestei întâlniri, veţi avea şi cuvântul «gol»”, i-a replicat poetul şi a rescris imediat versurile: ,,Vom umple toate porţile cu goluri/ Mergând mereu pe sensul interzis/ Şi vom transmite salutări în ţară/ Echipa României, din Paris”.
Uluit, Hagi s-a ridicat în picioare şi a exclamat: ,,Dumneavoastră scrieţi precum joc eu fotbal!”

A-nceput să joace şah după ce s-a îndrăgostit de o şahistă

Umbla vorba, la un moment dat, că Păunescu s-ar fi îndrăgostit lulea de o mare şahistă a României – potrivit spuselor regretatului regizor Cornel Diaconu, ar fi fost vorba de Margareta Mureşan.

Urmare a acestei pasiuni, în redacţia revistei Flacăra, condusă de poet, toţi redactorii au început să joace şah. Ba chiar s-a organizat un campionat intern.

Miuţa lui a pus în umbră Daciada

Prin anii ’80, Păunescu obişnuia să joace fotbal în fiecare weekend pe stadionul “Iolanda Balaş Sotter”, alături de fiul său, Andrei, şi de câţiva apropiaţi.
O astfel de miuţă, disputată într-o duminică, a pus în umbră activităţile sportive organizate în cadrul “Daciadei” – varianta românească a olimpiadei, în perioada comunistă. Apariţia lui Păunescu pe stadion i-a făcut pe cei care practicau diferite sporturi să se strângă în jurul lui, lăsând baltă competiţia sportivă.

Cerea stilouri ca să dea autografe şi nu le mai returna

Într-o perioadă în care lumea colecţiona timbre, Păunescu strângea stilouri şi pixuri. Nu dădea bani pe ele, ci le cerea persoanelor care-i solicitau autografe, după care… uita să le mai returneze. Iar “păgubiţilor” le era prea ruşine să le ceară înapoi.

http://www.libertatea.ro/monden/vedete-de-la-noi/povestile-cu-si-despre-adrian-paunescu-sunt-savuroase-numai-bune-sa-va-destinda-duminica-in-drum-spre-cenaclu-si-a-cumparat-o-capra-1116128