La
câteva mii de ani după invenţia băii, oamenii de ştiinţă au
elaborat o teorie ce explică de ce ni se încreţesc degetele atunci
când petrec mult timp în apă.
Pielea
încreţită oferă oamenilor un control mai bun asupra obiectelor,
ceea ce i-ar fi putut ajuta pe strămoşii noştri să smulgă din
pământ plantele umede atunci când căutau hrană: De asemenea,
aceştia ar fi beneficiat de un echilibru sporit atunci când se
aflau într-un mediu umed şi alunecos, explică oamenii de ştiinţă.
Încreţiturile
de pe degete i-ar fi putut ajuta totodată pe strămoşii noştri să
gestioneze cu mai mult control primele tehnologii concepute de om,
afirmă Tom Smulders, un neurobiolog de la Universitatea
Newcastle.
„Aceste
încreţituri ar fi fost utile la gestionarea instrumentele în
condiţii de umiditate”, afirmă Smulders, oferind ca exemplu
momentele în care strămoşii noştri vânau în ploaie sau pescuiau
cu harpoane.
Oamenii
cred că degetele se încreţesc deoarece absorb apă şi se umflă,
producând astfel faldurile vizibile ochiului liber. Acest lucru a
fost infirmat însă de studii care au arătat că efectul de
încreţire dispare atunci când nervii din degete sunt secţionaţi.
De
fapt, degetele nu se umflă, ci se îngustează, deoarece vasele de
sânge din interiorul lor se contractă. Efectul este controlat de
sistemul nervos autonom, cel ce gestionează şi ritmul inimii şi
respiraţia.
Smulders
a avut ideea de a investiga beneficiile aduse de degetele încreţite
după ce a citit un studiu publicat de Mark Changizi, un cercetător
care gestionează laboratorul de cogniţie umană din cadrul
companiei 2AI Labs din SUA. Raportul publicat de Changizi în
jurnalul ştiinţific Brain, Behavior and Evolution sugera că
încreţiturile de pe degete se aseamănă cu urmele lăsate de
pneurile automobilelor şi cu reţelele de scurgere observate pe
munţi.
În
cadrul cercetării, Smulders a solicitat celor 20 de voluntari
să mute 45 de bucăţi de marmură aflate în
apă dintr-un recipient în altul. Pietrele erau mutate pe rând,
folosind degetul mare şi arătătorul mâinii drepte pentru a le
trece printr-o gaură, fiind ulterior capturate între degetul mare
şi arătătorul mâinii stângi.
Smulder
i-a filmat pe voluntari în timp ce efectuau această sarcină în
două situaţii: atunci când aveau mâinile uscate, la începutul
experimentului, şi atunci când aveau degetele încreţite, după ce
ţinuseră mâinile în apă timp de jumătate de oră.
Sarcina
a durat între 90 şi 150 până la finalizare, însă cei cu
degetele încreţite reuşeau să ducă „misiunea” la bun sfârşit
cu 15 secunde mai repede, în medie, faţă de persoanele care nu le
aveau încreţite. În schimb, degetele încreţite nu confereau
vreun avantaj în cazul în care obiectele manevrate erau uscate, se
arată în cercetarea publicată în Biology Letters.
„Încreţiturile
degetelor ar putea funcţiona la fel ca şanţurile din pneurile
automobilelor, care conferă o aderenţă mai mare”, a explicat
Smulders.
Descoperirea
cercetătorului duce la o nouă întrebare: cum şi de la ce specie
au moştenit oamenii pielea sau degete care se încreţesc? Singurele
dovezi pe care le avem în acest moment provin de la macaci”, a
explicat Changizi.
O
altă întrebare este de ce nu avem degetele încreţite tot timpul,
ci doar atunci când le ţinem în apă. Smulders afirmă că acest
lucru se datorează faptului că încreţirea degetelor are şi un
cost: duce la reducerea sensibilităţii.
Sursa:
The Guardian
