Te
simt că eşti într-un impas
În
care zaci de-atata vreme...
Eu,
astăzi fac un mic popas
Să-ţi
las un gând ca să te cheme.
Să
ieşi din timpul unde stai
Pe
o secundă de iubire
Şi,
tot ce-ţi cer aş vrea să-mi dai
Să
îmi duc gându-n împlinire.
Te ştiu de mult... n-am să te las,
Căci
am o fire simţitoare
Şi
din durerea ce-a rămas,
Poţi
face o iubirea mare.
În
miez de noapte am venit,
Văd
luna strălucind zglobie
Şi,
dor în piept nepotolit
L-aduc
spre tine, ca să vie.
În
multe nopţi eu te-am visat,
Dar...
tu tăceai.... Numai speranţe
În
gândul nopţii mi-ai lăsat,
Să-mi
deie somnului nuanţe.
Ba
uneori te-am întâlnit
Ieşind
precum o provocare
Din
vis de gânduri zămislit,
Zburând
pe valuri trecătoare.
Acum
te simt... parcă ai vrea,
Să
vii la mine-n miez de noapte,
De
unde să privim o stea
Şi
să-ţi ascult dorite şoapte...
Din
tot ce-am spus, ai înţeles
Că
doar iubirea cea curată
Mă
sfredelea în piept ades'
Şi
ţi-o ceream, să-mi fie dată.
Mi-aş
fi dorit să fi venit
Să
îţi văd umbra pe cărare,
S-alerg
cu părul despletit
Să-l
vezi cât străluceşte-n zare..
