In timp inveti.... de Jorge Luis Borges

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta
subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta si asa, omul incepe sa invete... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni si asa, omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate pe astazi si acum, pentru ca terenul lui maine este prea nesigur pentru a face planuri... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca, daca e prea multa, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.

Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu
defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti!
Iti dai seama cu timpul ca, daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu, se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca, daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca prietenia lui sa nu mai aiba niciodata aceeasi
intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca, desi poti fi fericit cu prietenii tai,intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu, va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca, grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele sa nu mai fie asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca, desi te simti fericit cu cei care-ti sunt
imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens. Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul...

In anumite cazuri, cuvintele sunt de prisos. Trebuie doar sa te opresti o clipa si sa admiti ca exista lucruri mai importante decat zbaterea nesfarsita dupa averi si puteri. Slujba ta poate sa mai astepte putin, curatenia din dulapuri poate fi amanata cu cateva ore, nici cumparaturile alea nu sunt atat de urgente. Inchide televizorul, uita de guverne neprietenoase si politicieni corupti (le vei gasi pe toate tot acolo si cand te intorci) si rupe-te din ritmul asta nebun. Strange-ti dragii aproape, suna-i pe cei de departe. Fa ceva ce-ti place.

Aminteste-ti ca singurul moment care conteaza e cel pe care il traiesti chiar acum. Ieri s-a dus deja, iar maine s-ar putea sa nu vina niciodata.

*

“Ce fac cu viata mea, atata timp cat vin in aceasta lume fara nimic si plec fara sa iau absolut nimic cu mine?”

Pentru a-ti gasi scopul vietii tale cu adevarat, trebuie sa treci de ambitiile tale, de dorintele tale de apreciere si de acumulare si sa ajungi in adancul inimii tale, pentru a ramane in sinceritate totala fata de tine si fata de cei din jurul tau. Fa trecerea de la orgoliile tale si de la dorinta de afirmare la compasiunea cu care ii imbratisezi pe cei din jur.

Da-i vietii tale un scop si fa ca acel scop sa fie ajutorarea celorlalti. Intotdeauna ti-ai cautat menirea vietii tale, dar ai uitat sa fii bun si iubitor cu cei din jurul tau. Ei bine, niciodata nu vei putea ajunge la adevarata menire a inimii tale pana in momentul in care nu te pui NECONDITIONAT in slujba celorlalti.

Pana nu inveti sa-ti lasi deoparte asteptarile, pentru a le oferi celor ce beneficiaza de munca ta tot ceea ce tu ai mai bun, mai pur si mai frumos, fara sa ceri nimic inapoi, ci pur si simplu sa lasi viata sa-si urmeze cursul asa cum stie ea mai bine.

Ti-ai dorit atat de mult sa ai un scop in viata, dar ai uitat sa privesti inauntrul tau. Adevarata bogatie si menire este puritatea sufletului tau si modul in care faci ceea ce faci, iubirea si compasiunea cu care faci ceea ce faci. Atunci viata ta va deveni o adevarata capodopera, iar scopul vietii tale se va slefui natural si va atinge inimile a milioane de oameni. Dar asta inseamna sa-ti lasi orgoliile deoparte pentru un bine mai mare. Asta inseamna sa te pui in slujba celorlalti cu iubire si placere si sa faci tot ceea ce faci asa cum ai face-o pentru tine.

Te intreb: “De ce iti irosesti viata?”

Iti vei descoperi adevarata menire in viata in momentul in care iti vei redobandi iubirea de sine, de frumos, iubirea de oameni si de bine.

Atunci cand vei pune interesele Omenirii, ale Universului, ale Intregului din care faci parte, deasupra intereselor personale. Cand pacea si bunastarea lumii va fi mai presus decat propriile dorinte egotice de afirmare.

Cand asteptarile nefondate pe care le ai de la viata si de la ceilalti vor disparea in favoarea daruirii tale complete, pentru o lume mai buna, mai frumoasa si mai armonioasa.

Cand vei regasi iubirea in fiecare lucru pe care il vei face si in fiecare om pe care il vei intalni in calea ta. Cand bunatatea te va insoti si cand iubirea iti va fi calauza prin viata.

Cand vei putea renunta la ,,tine” in favoarea lui ,,Noi” si al binelui comun. Cand vei renunta in a mai trai in separare si te vei recunoaste in Unime.

Cand te vei uita in oglinda si vei vedea putere divina si intelepciune si oportunitatea de a fi un model pentru cei din jurul tau. Iti vei gasi menirea in momentul in care te vei recunoaste ca facand parte din Divinitate.

Cand vei intelege ca viata e mai mult decat pare, iar tu esti mai mult decat crezi.

Cand pacea va lua locul ingrijorarii, cand compasiunea va lua locul criticii si cand asteptarile vor lua locul daruirii.

Deschide-te catre viata si spune-i urmatoarele lucruri:

“Condu-ma acolo unde eu trebuie sa fiu, ghideaza-ma catre acei oameni in vietile carora eu trebuie sa ajung, ajuta-ma sa rostesc mesajul care va trebui auzit, adu-mi in cale oportunitati care sa ma ajute sa-mi indeplinesc menirea. Ghideaza-mi pasii, iar eu ma voi lasa condusa. Traiesc cu inima, iar inima mea bate impreuna cu a ta.

Adu-mi in cale tot ceea ce trebuie sa fiu eu, sa fac eu, sa traiesc eu!”

*

Eu cred foarte mult ca, gandurile, cuvintele si actiunile noastre ne reprezinta personalitatea si ne ,,deseneaza” viitorul. Poate stiti citatul “Devenim ceea ce gandim”. Eu cred cu tarie in aceasta. Desi sunt foarte constient ca lumea exterioara este o reflective a lumii interioare, si stiu la fel de bine ca ceea ce ofer,aia primesc(de exemplu: Daca ma cert cu cineva, nu fac decat sa atrag o alta cearta in viitorul meu apropiat,daca ma bat cu cineva, nu fac decat sa atrag o alta lupta in viitorul meu,si tot asa…), totusi mai am si eu momente in care incep sa ridic tonul (nu critic,nu jignesc, dar incerc sa imi sustin punctul de vedere).

Apoi, cateva minute mai tarziu imi dau seama ca nu avea rost sa ridic tonul si sa imi sustin punctul de vedere, daca aceasta duce la o cearta. Cearta niciodata nu va rezolva o problema.(nu asa cum trebuie). Imi dau seama ca acea cearta,nu imi arata decat ca trebuie iert/fac ceva.  Din moment ce lumea exterioara este o reflectie a lumii interioare, daca ma cert/bat/jignesc pe cineva din  exterior, nu fac decat sa urasc ceva la mine insumi. Si acolo,trebuie sa descopar ce anume nu imi place,ce anume nu accept la mine si vreau sa schimb. Vati enervat vreodata de la ceva ce nu cunoasteti? De la ceva ce stiti ca nu exista? Nu prea cred. Va enervati pe altcineva,doar pentru ca acel aspect,acea atitudine, acea expresie,acel lucru exista IN TINE INSUTI,intr-o cantitate mai mica sau mai mare.  Nu va enervati pe acea persoana din cauza a ceva ce nu cunoasteti,dar va enervati din cauza a ceva ce recunoasteti ca parte din voi insiva dar va este greu sa acceptati,sa admiteti, sa iertati, dupa care sa schimbati acel lucru,atitudine,expresie,etc…

Am gasit totusi o metoda care ma ajuta sa devin o varianta mai buna a mea,a Cine Sunt eu Cu Adevarat:

Data viitoare cand sunt intr-o situatie neplacuta, voi incepe sa scriu pe foaie sau in jurnalul meu electronic, exact ceea ce simt. Imi voi nota propriile observatii privind reactiile mele in anumite situatii care nu ma reprezinta,nu imi plac sau care incearca sa ma streseze. Dupa ce am notat reactiile mele pe foaie, imi voi pune intrebarea urmatoare: “Ce aleg eu sa fiu in aceasta situatie de acum incolo?Ce aleg sa fac?” (Iubire si Iertare sau Ura si Lipsa de respect,resentimentul)?

Daca reactiile de pana atunci nu sunt pe placul meu si nu ma binedispune, ma voi educa sa reprezint Iubirea Neconditionata si Iertarea.Si voi nota in dreptul fiecarei reactii pe care nu mai vreau sa o traiesc, ceea ce imi doresc sa dezvolt la mine.Cum ar fi Iertarea si Iubirea Neconditionata.

P.S.: Sunt foarte fericit ca am reusit sa scriu 7 articole intr-o saptamana.Sincer nu ma asteptam sa am atatea idei Poate nu sunt de nota 10 aceste articole, dar pana la urma…le scriu pentru mine,din suflet,cum stiu,cum cunosc,cum pot in momentul acesta sa fac cel mai bine. Pe parcurs,prin exercitiu…voi deveni mai bun.

*

Dragostea NU înseamnă a oferii decât a primii!

Una dintre dovezi,cum ca noi SUNTEM iubire… este urmatoarea: Daca nu am fi noi insine iubirea, nu ne-am arunca in mod instinctiv sa salvam un copil care cade, un om care se ineaca sau pe cineva aflat in orice alt pericol. Pentru ca exact asa ne comportam. Chiar cu riscul sa pierim noi insine. Cand actionam astfel, actionam la indemnul instinctelor fundamentale, ne aratam adevarata natura si NU NE GANDIM la ceea ce facem.

In dragoste nu e vorba de: A oferii mai mult decat a primii. Noi suntem iubirea insasi. Daca tu esti o persoana care, nu te iubesti pe tine insuti si care permite sa fie agresat, violentat si distrus de catre altii, atunci vei continua sa ai comportamente care-ti permit sa traiesti aceasta experienta. Daca esti CU ADEVARAT o persoana care este amabila si plina de consideratie, atenta si indatoritoare, milostiva si iubitoare, iti vei ,,ingloba” Sinele, printre oamenii impreuna cu care esti astfel. Totul depinde de ce anume te straduiesti sa fii in viata.

Daca de exemplu, te straduiesti sa fi unul cu toti ceilalti,vei vedea ca te comportii intr-un anumit mod care-ti permite sa traiesti experienta unimii tale si o demonstrezi. Si cand faci asta, nu vei avea sentimentul ca faci ceva PENTRU cineva,ci mai degraba, faci ceva pentru tine insuti. Daca te straduiesti sa fi dragoste, vei face impreuna cu altii, lucruri ale dragostei. Nu PENTRU altii, ci IMPREUNA cu altii. E imposibil sa faci ceva PENTRU cineva, pentru ca orice actiune este facuta din propria ta vointa de a face acel lucru. Ca si in actul unei piese, creezi si joci un rol. Numai ca nu te prefaci. Chiar ESTI acel rol!