Sunt
nefericită şi singură şi încerc să-mi croşetez speranţe noi,
dar nu prea sunt îndemânatică şi mă înţep cu croşeta. Am
hotărât să mă învăţ să nu-ţi mai cer niciodată nimic, ca să
nu mai umblu cu palmele sfredelite de cuiele nerăbdării. În
fiecare noapte se aude iarna venind tot mai aproape. Mă prefac că
n-o văd, că n-o simt, că n-o aud. Dar mi se cuibăreşte în inimă
şi mi se face frig. Cuvintele mele alunecă în gol şi sună a
pietre căzute într-o fântână seacă. Uneori sunt atat de
singură, încât nici nu mă mai aud când te strig. M-am gândit de
multe ori cât de puţin trebuie să semăn în prezent cu fiinţa pe
care ai cunoscut-o atunci, la întâlnirea cu colegii. Alunecam
printre cuvinte şi nu mă opream decât atunci când vorbeai tu,
simţeam minunea petrecerii şi toată libertatea ei pe fundal, ca şi
cum aş fi avut o cortină de catifea în spate. Ce departe de mine e
starea de atunci, ce nesigură mă simt acum, aşteptându-te şi cât
de mult se răstoarnă raporturile de forţă în momentul în care
cineva se declară, cu bună ştiinţă, neputincios. Ştiu prea bine
că şi ţie îţi este dor de mine şi că în momentul acesta ai
vrea să fii cu mine. Sunt o fiinţă aproape luminată în ale
iubirii, am citit toate marile şi micile poveşti de dragoste din
cărţile care mi-au căzut în mână. De-a lungul timpului, de când
ne-am întâlnit şi până acum, eu am fost foarte sinceră, atât
cu tine, cât şi cu mine. Nu pot să mă prefac, nu pot să mimez
superficialitatea din dorinţa de-a păstra profunzimea. Sunt mereu
gata să schimb serile pline de vervă, de strălucire, de
efervescenţă, pe o dragoste unică, împărtăşită. Nu aş vrea
să pierd. E un lucru la care ţin. Nu pot face altfel. Trăiesc
într-o lume în care, atunci când mărturisesc că aş fi vrut să
fiu femeie ca toate femeile lumii, să scap de încercările prea
masculine ale supravieţuirii în lumea barbară în care trăim, mi
se explică, cu intonaţie nemiloasă, că eu nu sunt o femeie ca
oricare alta, că inteligenţa şi talentul meu mă condamnă la
putere şi la luptă, că viaţa mea aşa trebuie să arate şi că e
o greşeală că nu încerc să ţin mai strâns frâiele existenţei
concrete. În ce tabără a umanităţii ar fi fost mai bine să mă
nasc, ca să nu mai port cu mine, mereu, nodul acesta de lacrimi
care-mi sărează fiecare gură de aer pe care o respir? Mă balansez
între fericirea în doi şi singurătate, mă sfâşii căutându-mi
locul între două lumi care nu mă revendică şi nu mă acceptă.
Nici o durere din lume nu mă putea face să nu te doresc, să nu te
caut, să nu te chem. Am bătut cu umilinţă la porţile inimii
tale. Am stat cu mâna întinsă prea mult timp, aşteptându-ţi
iubirea, decizia, privirea, atingerea, însa nu a fost in zadar.
Când
aveam trei ani am întrebat-o pe mama: ,,De ce nu poate inima mea să
bată doar o singură dată.?” Şi mama ştii ce mi-a răspuns? Că
dacă ar bate doar o singură dată, n-ar mai exista golurile dintre
bătăi. Şi atunci am întrebat-o: „De ce aş avea nevoie de
golurile dintre bătăi?” Ea mi-a răspuns: „Pentru că, într-o
zi, cineva o să vină să ţi le umple”. Şi tu ai fost cel care
mi-a umplut golurile din inimă.
Neputinţa
de a-ţi spune că nu te mai iubesc, inima mea incapabilă să-ţi
refuze chemarea, icoanele care ne aşteptau cu uşile deschise,
ploaia care a spus „Da” în numele nostru, şi-apoi a tăcut,
noi, îmbătaţi de poezia aşezată pe foi de hârtie; ritmul iambic
al dorinţei crescânde în mine, în tine; nebunia de-a ne descâlci
dintre pânzele de păianjen ale lumii care ne stă împotrivă;
amintirile pe care le iau în visele mele după plecarea ta; eu, tu,
unul şi acelaşi strigăt... Te iubesc! Te iubesc cu tot sufletul,
te iubesc cu trecutul meu, te iubesc cu trecutul lumilor toate, vreau
să-ţi retrăiesc viaţa în care n-am fost lângă tine, vreau să
te iubesc cu iubirea dintâi, vreau să te iubesc adult, nesfârşit,
definitiv, vreau să îmbătrânesc iubindu-te, vreau să mor cu tine
în suflet şi să bântui eternităţile, iubindu-te. Nu vreau să
mai duc cu mine senzaţia că totul e un vis, doar un vis al meu.
Sunt adevarată, eşti real!
Îmi
este atât de greu fără tine! Îţi doresc să ai o zi minunată,
iar în gândurile tale să mă iei şi pe mine!
13
ianuaie 2013
